Eroismul românesc, o consecinţă a proastelor guvernări | Dragusanul.ro

Eroismul românesc, o consecinţă a proastelor guvernări

Intrarea trupelor ruseşti în Bucovina

Intrarea trupelor ruseşti în Bucovina

*

Îndată, spre sfârşitul lui noiembrie, vom începe să ne dăm în stambă cu sărbătorile patriotice. Ne vom trufi cu Unirea, uitând cu totul de cei 275.000 de români – bunicii sau străbunicii noştri, care s-au jertfit pentru Întregirea Neamului, fiind îmbrânciţi, după aceea, în platitudinea cinică a “Eroului Necunoscut”.

*

Mormintele eroilor... necunoscuţi (cinste memoriei românilor!)

Mormintele eroilor… necunoscuţi (cinste memoriei românilor!)

*

Din Bucovina, au murit pentru Întregirea Neamului doar nouă viteji, Ion Grămadă, Iustin Breabăn, Lascăr Luţia, Ambrozie Micuţariu, Silvestru Micuţariu, Dumitru Mihalaş, Vasile Popescu şi Teodor Turturean, plus cei doi tineri gimnazişti suceveni din armata austriacă, Dumitru Catană şi Zamfir Nicoară, care, având de ales între a trage în “vrăjmaşul” român şi a-şi săpa singuri mormintele, au preferat, la doar nouăsprezece ani, să-şi sape mormintele la Satu-Lung, lângă Săcele (le-am adus ţărâna, împreună cu Emil Ursu şi cu Tibi Cosovan, şi am îngropat-o, fără presă, dar cu o slujbă religioasă, sub o stâncă, adusă anume pentru asta, lângă bisericuţa din Muzeul Satului Bucovinean).

*

Troiţa de pe mormântul lui  Ion Grămadă

Troiţa de pe mormântul lui Ion Grămadă

*

Pe placa de pe mormântul lui Ion Grămadă nu-i veţi găsi menţionaţi pe toţi eroii Întregirii Neamului. Eroi sunt, desigur, şi cei care au căzut, luptând cu admirabilă vitejie, şi pentru apărarea statutului de atunci al Bucovinei, cel de provincie europeană prosperă şi bine administrată.

*

Bucovineni, pe frontul din Galiţia

Bucovineni, pe frontul din Galiţia

*

Şi numele lor s-au păstrat în presa vremii, dar şi în evidenţele militare, numai că noi, românii, preferăm Eroul Necunoscut, căruia nu-i datorăm nimic, nici măcar recunoştinţă, dar cu care ne putem lustrui la sărbători electorale.

*

Spuneam, la început, că în mai puţin de doi ani de război, cu un singur front (destul de apatic) deschis, România a pierdut 275.000 de oameni. Austro-Ungaria, care a luptat, timp de patru ani şi mai bine, pe fronturi în Balcani, în Italia, în Polonia şi Galiţia – împotriva ruşilor, în România, ba chiar şi pe anumite fronturi din vest, alături de nemţi, a pierdut doar 300.000 de ostaşi. Cam cât a pierdut România într-un an şi jumătate.

*

Ce înseamnă asta? O palmă pe obrazul măreţilor Ferdinand I şi Brăteanu, o învinovăţire indirectă a incapabilelor guvernări româneşti, care cheltuiau sume uriaşe pentru înzestrări jalnice ale armatei şi care plăteau bine strategi laşi şi prost instruiţi, care îndesau ţăranii în măceluri mai dihai decât avea să o facă, peste vreo două decenii, Stalin.

*

Cu Unirea, noi am nimerit în eroism ca într-o gură de canal uitată fără capac pe stradă. Ştim, deşi ne cam prefacem că am uitat, că Unirea tuturor provinciilor româneşti sub bicisnicul sceptr regal s-a făcut datorită ofiţerilor tineri (coloneii şi maiorii), care au condus armate române, ocupând Chişinăul, Cernăuţii, Transilvania, ba chiar şi Budapesta (şi veţi vedea şi sub ce pretext), context în care “entuziasmul popular unionist” s-a putut manifesta în voie (Slavici a fost atât de violent împotriva unirii Transilvaniei cu România, încât a făcut doi ani de puşcărie în patrie, murind în domiciliu forţat, la Panciu, unde a fost înmormântat şi uitat pentru totdeauna).

*

În Bucovina, datorită curajului generalului Coandă, au intrat, mai întâi (în 6 noiembrie – de unde şi numele neştiut al străzii sucevene), grănicerii maiorului Anton Ionescu, apoi şi Divizia a 8-a a Armatei Regale, condusă de un general ezitant şi duplicitar, căruia eu nu-i respect memoria, Iacob Zadik. Intrat în Cernăuţi, Zadik a dat şi o “Proclamaţiune” care îl caracterizează şi care a fost publicată… doar în ziarele de limbă germană:

*

Ziarul „Czernowitzer Allgemeine Zeitung”, nr. 387, din 10 noiembrie 1918, cu "Proclamaţiunea" bilingvă a generalului Iacob Zadik

Ziarul „Czernowitzer Allgemeine Zeitung”, nr. 387, din 10 noiembrie 1918, cu “Proclamaţiunea” bilingvă a generalului Iacob Zadik

*

Iată textul “Proclamaţiunii” (deşi imaginea a fost condensată şi, prin click sau prin salvare, o puteţi vedea în dimensiuni reale):

*

P r o c l a m a ţ i u n e

*

Răspunzând la chemarea Comitetului Naţional Bucovinean, Armata Română din Înaltul ordin al M. S. Regelui Ferdinand I al României – a păşit pe pământul Marelui Voievod Ştefan pentru a ocroti viaţa, avutul şi libertăţile locuitorilor de orice neam şi credinţă împotriva bandelor de criminali, cari au început opera lor de distrugere în frumoasa voastră ţară.

*

Trecând hotarul pus între noi de o soartă vitregă acum o sută şi mai bine de ani, hotar care n’a putut niciodată să ne despartă şi inimele, – trupele româneşti sosesc în mijlocul vostru, aducându-vă dragostea şi sprijinul lor, pentru libera înfăptuire a dorinţelor născute din dreptul legitim al popoarelor, de a dispune de soarta lor.

*

Stăpâniţi de aceste sentimente şi cu credinţă în sinceritatea cererei voastre de ajutor, invităm Poporul Bucovinean ca să nu se abată sub nici un motiv dela viaţa şi ocupaţiunile sale normale.

*

Subsemnatul garantează fiecărui locuitor libera exercitare a drepturilor sale civice şi face cunoscut în acelaşi timp, că se va reprima cu toată severitatea cuvenită orice încercare de desordine, acte de violenţă sau nesupunere la ordonanţele date de noi.

*

General I. Zadik

Comandantul Diviziei 8-a Regale Române

24 Octombrie 1918.

*

Nu mai comentez, aici, prefăcătoriile, ba chiar minciunile din text (Comiteul Naţional Bucovinean, care “solicita” intervenţia înainte de 24 octombrie, avea să se întrunească abia în 27 octombrie, pentru a hotărî… mai bine tac!), precum şi “diplomaţia” ambiguă, aruncată, fără dram de demnitate, peste 275.000 de morminte de români. Toţi: EROI NECUNOSCUŢI! Eu doar mă întreb retoric dacă genocidul românilor, săvârşit de propria lor guvernare, în exerciţiu şi astăzi, nu ar trebui, odată şi odată, condamnat şi aruncat la groapa de gunoi a istoriei.

*

Un trădător de patrie... bucovineană

Un trădător de patrie… bucovineană

*

Ştiaţi că, pe lângă Dumitru Catană şi Zamfir Nicoară, împuşcaţi ca trădători de patrie… bucovineană, şi Ion Grămadă, Iustin Breabăn, Lascăr Luţia, Ambrozie Micuţariu, Silvestru Micuţariu, Dumitru Mihalaş, Vasile Popescu şi Teodor Turturean au fost condamnaţi în Bucovina ca trădători? Ce ar fi păţit ei, dacă vreunul ar fi căzut prizonier? Iată ce:

*

Un dezertor din armata austro-ungară

Un dezertor din armata austro-ungară

*

De asta tot repet eu, ori de câte ori am ocazia: Trăiţi pentru patrie, trăiţi pentru familiile dumneavoastră! Refuzaţi să muriţi pentru ca nişte trepăduşi politici ai altor vremuri, aburcându-şi opulenţa insolentă în dealul nerecunoştinţei din Suceava, să arunce o coroană de plastic peste crucile fără nume, ca să-i pozeze şi să-i filmeze media locală cum ştiu ei să fie şi patrioţi. Trăiţi, nu muriţi pentru patrie!