Cântecul împovărării: lui Ioan Marcean
*
Iar înspre zori mă înşfăcase timpul
orbit de pulsul sângelui în clocot,
abia mă năruise anotimpul
nămeţilor desperecheaţi de clopot,
*
Mi-a fost şi frig, cu timpul în spinare,
atât de frig că îmi venea să strig:
rostogoliţi povara!, din strânsoare
cătam să scap, dar mă făcusem frig,
era târziu şi-o linişte pustie,
ademenind grăbirile bizare,
nuntea-n destinul meu drept poezie.