1876: Ciprian Porumbescu: Altarul Mănăstirii Putna | Dragusanul.ro

1876: Ciprian Porumbescu: Altarul Mănăstirii Putna

 

Ciprian Porumbescu, împreună cu fraţii săi, Mărioara şi Ştefan, la Viena

 

 

 

Domnul Ştefan, viteaz mare, ce-a dat groază prin păgâni

Locaş sfânt creştinătăţii astăzi vrea să facă dar,

Şi pe malurile Putnei, cu vitejii săi români,

Merge să aleagă însuşi locul sfântului altar.

 

Mare obşte îl urmează şi pe culme se lăţeşte,

Pe-ai lor cai sirepi şi mândri, ca la semnul de război

Precum aburi de pe baltă, când lumina asfinţeşte,

Buciumul vuieşte-n munte, sună valea de cimpoi.

 

Căpitani, ostaşi cu zale şi cu platoşe de fier,

Al Moldovei steag de fală fâlfâie cu fală-n cer.

Iată că lângă-o movilă Domnul Ştefan s-a oprit,

Totul tace, ochii ţintă, stă poporul neclintit.

 

Trei ostaşi cu arce-n mână, pe movilă cum se urcă;

Doi ca zimbrul, ageri, mândri, nalţi ca bradul de la munte,

Pe-ai lor umeri poartă glugă, la brâu paloş, şi pe frunte

Cu-a lor lungi şi negre plete se coboară-o neagră turcă.

 

Ei ades cu-a lor săgeată, repezită sus în nor,

Printre-a fulgerului focuri au oprit vulturu-n zbor.

Multe fiare din cei codri, mulţi duşmani tineri, semeţi,

Drept în inimi, drept în suflet au simţit a lor săgeţi.

 

Căci ei sunt ostaşii vrednici ai lui Ştefan, Domn cel Mare,

Ce-şi găteşte-acum săgeata, s-o izbească-n depărtare.

„Copii, trageţi, eu voi astăzi să mă-ntrec în arc cu voi!”,

Astfel zice Domnul Ştefan, iar voinicii, amândoi

 

Se pleacă, arcele-şi încoardă, trag, săgeţile lor zboară,

Spintecă repede vântul ce dă foc şi vâjâieşte,

Se tot duc ca gândul şi de-abia ochiul zăreşte

Pe câmp departe locul unde se coboară.

 

Ura-n ceruri se ridică! Urlă dealul, clocoteşte!

„Să trăiţi, copii!”, le zice Ştefan, ce-acum se găteşte.

Zbârnâie coarda din arcu-i, fulgeră săgeata-n vânt,

Piere, trece mai departe şi-ntr-un paltin vechi s-a frânt.

 

„Acolo va fi altarul!”, zice falnicul monarh,

Ce se închină şi se pleacă pe războinicul său arc.

„Să trăiască Domnul Ştefan!”, mii de glasuri se ridică

Şi poporul, jos, pe vale, umilit în genunchi pică[1].

 

 

Altarul bisericii mănăstirii Putna –
Familia, 1871 august 15

 

[1] Porumbescu, Ciprian, Inimă de român, Suceava 2011, pp. 28-31 (bilingv, româno-engleză), apud Muzeul Bucovinei, Fond Ciprian Porumbescu, pp. 43, 44