Zaharia Bârsan: Cântec | Dragusanul.ro

Zaharia Bârsan: Cântec

 

Lăutare, măi bătrâne

şi străin pe lumea nouă,

de-aş putea în clipa asta

inima mi-aş rupe-o-n două

 

şi străin cum sunt pe lume

şi bătut de sărăcie,

jumătate, măi moşnege,

bucuros ţi-aş da-o ţie,

 

tu din ea ca să-ţi pui strună

dorul ei şi-ntreg amarul

şi să-mi cânţi, apoi, bătrâne,

să-mi izbesc în zid paharul!

 

(Luceafărul, anul V, nr. 7, 1 aprilie /1906, p. 152).


Comments are closed