Vânătoarea de mărturii despre Bucovina | Dragusanul.ro

Vânătoarea de mărturii despre Bucovina

Eu la Boby*

Am premeditat acest site, în primul rând, ca un depozit de mărturii despre istoria obştească a Bucovinei, în care, justificat, am inclus şi scrisul bucovinean, şi artele plastice, şi muzica veche valahă. Doream să ofer elevilor, liceenilor, studenţilor, autorilor de monografii şi de genealogii, dar şi împătimiţilor de identitate, mărturii vechi, unele pierdute prin cărţi şi prin gazete deja dispărute sau aflate, în stări de degradare îngrijorătoare, prin bibliotecile noastre şi ale lumii. O bună parte din mărturiile vechi le-am transformat, ulterior, în cărţi, dar ele există şi pe acest site, în care tot adun şi adun.

*

Iar dacă în fonotecarea celor vreo 5.000 de cântece vechi româneşti, şi eu, şi „Zicălaşii” suntem la cheremul trepăduşilor pe care schimbările politice îi eşuează în sistemul judeţean al culturii, în domeniul recuperărilor de memorie scrisă şi iconografică (litografia lui Szathmari despre depunerea darurilor, la Putna, în 1871, nu cred că a mai fost publicată în ultimul secol) nu depind decât de puterea mea de muncă şi de sănătatea acestui trup, cu care, de o viaţă întreagă, mă împac destul de bine, pentru că rezistă, fără să se revolte, robiei sufletului.

*

În iarnă, am observat că mărturiile despre Bucovina, din presa românească din Transilvania şi din Regat, sunt greu de identificat şi m-a bătut gândul să încerc să le copii, din gazetă cu gazetă, şi să le ofer celor care au nevoie de ele, de-a gata şi integrale. Doar că am transformat ortografia etimologistă, pe care puţini ştiu să o citească fonetic, în ortografie fonetică. În rest, deocamdată fără comentarii, doar reproduc textele pe care le caut metodic şi le reproduc pe cele mai multe dintre ele. E drept, scrâşnesc din dinţi, atunci când citesc, de pildă, că au opinat şi alţii, cu vreun secol şi jumătate în urmă, cum că istoria noastră, cu rare excepţii, „nu e nimic alta decât un registru de intrigi, trădări de patrie, egoism şi nepăsare” şi că politrucii epocilor diferite la fel „se vindeau pe sine, pe întrecute, şi patria duşmanilor noştri”. Cât de actuală, în privinţa insensibilităţii „boierilor urnelor de vot”, este ştirea din 1871, prin care se spunea că „boierimea Bucovinei, din cauze mai înalte, politice, excelă prin absenţa sa admirabilă”!

*

 Ştiu că printre prietenii acestui site există şi oameni care citesc doar… fotografii. Dumnealor le recomand să se ţină departe de rubrica „Arhivele bucovinene ale sufletului”, ca să nu rişte – Doamne, fereşte! – vreo toxiinfecţie intelectuală. Ceilalţi, dacă vor să existe şi în vremurile în care Eminescu şi Slavici îşi trăiau cu dumnezeiască demnitate umilirea socială, citească materialele care urmează şi împrospăteze-şi sufletele cu cu ea!


Comments are closed