V. B. Muntenescu, 1900: Crăciunul | Dragusanul.ro

V. B. Muntenescu, 1900: Crăciunul

 

În sat e mare veselia

că s-au pornit colindători

de mare praznic vestitori –

ni s-a născut astăzi Mesia,

şi glasuri de copii ne spun

că-i numa-n deal moşul Crăciun.

*

E frig pe-afară, dar în casă

la fiecare vatră-i foc

şi lumea-i plină de noroc,

şi duhul Domnului planează,

şi îngeri cântă-n ceruri, sus:

Ni s-a născut dulcele Isus.

*

Şi ce frumosu-i la Crăciun,

de „Lerui, Lerui” satul geme,

parcă ar vrea să mai recheme

la viaţă timpul cel străbun;

o, „haida Ler” din cerul sfânt

că-am rămas singuri pe pământ!

*

Iar moş Crăciun, bătrân ca iarna,

scoboară de pe deal în sat

cu noaptea ce l-a-mpresurat,

bătrân e portul lui şi haina,

şi părul lui e alb şi sur,

şi-i dalb şi câmpul împrejur.

*

Departe se aude-n vale

râs de copii lărmuitori:

sunt Magii cei iscoditori,

conduşi de stea în cale

Şi vin irozi  acolo, pe urmă,

cu păcurarul de la turmă.

*

Şi toţi pe rând îşi spun povestea

şi tu-i asculţi pe gânduri pus

cum s-a născut pruncul Isus –

O, ce frumoase sunt acestea

colinzi, şi le-ascultăm duioşi

că-s pomeniri din moşi-strămoşi;

*

Din leagăn dulce ne încântă

şi sufletul ni l-a cuprins

şi mult le-am auzit prin vis

ca o cântare sfântă,

şi ne-au rămas în suflet vii,

Parcă am fi acum copii.

*

O, zi de sfântă bucurie

ce ne-ai adus din cer, de sus,

pe dulcele copil Isus,

născut în miserie,

Şi-mbogăţitu-ne-ai viaţa

sădind în ea speranţa;

*

revarsă-ţi binecuvântarea

peste iubit poporul tău

şi-l apără de orice rău,

aceasta-mi e oftarea

şi, de acum, până-n vecie,

mila Domnului să fie!

 

Buziaş, decembrie 1899

V. B. Muntenescu

 

(Familia, Anul XXXVI, No. 51-52, 24 decembrie / 6 ianuarie 1900, pp. 609, 610)


Comments are closed