Turnătorul securist, “total în afara ideii de cultură”

*

Aşa arată scrisul olograf, de pe scrisoarea adresată directorului Bibliotecii Bucovinei, de către turnătorul “securist”, de vreo 80 de ani, care, de o viaţă inutilă se tot situează “total în afara ideii de cultură”. Cunosc scrisul, dar îl am într-o grafie din vara anului 1999, când deşca securistă îi oferea o carte cu dedicaţie fiicei mele, dedicaţie scrisă pe genunchi:

*

*

Am comparat literele şi văd că “bat”, chiar dacă, între timp, au trecut 16 ani, timp în care scrisul fiecăruia dintre noi se mai modifică, chiar şi în cazul majusculelor, pe care le grafiem altfel decât într-o scrisoare obişnuită, atunci când scriem doar cu majuscule. Puse faţă în faţă, literele din 1999 şi cele din 2015, îmi confirmă, în proporţie de 98 %, identitatea turnătorului:

*

*

Diferenţele sunt date de pix şi de pasta lui reticientă, care-i oprise bucla de la A şi cea inversă de la M, obligându-l la o a doua linie. Mâine, o să-mi procur majusculele olografe scrise recent, dar nu se ştie dacă voi spune şi altora, în afara calomniaţilor din scrisoarea de mai jos, cine anume este ştiutorul de puntuaţie veche şi de formule de politeţe (inclusiv acel “noi” şi celelalte formule de plural, care ţin de anii ’50 ai secolului trecut). Dar iată turnătoria:

*

*

Până recent, turnătorul îmi fura liceul, dar iată că, acum, îmi mai şi dă. Îmi dă statutul de “alcoolic”, făcându-mă să mă simt tare mândru, pentru că pâclişâtul de mine nu a mai pus strop de alcool de 30 de ani (motivul: când s-a născut fiică-mea, Cozmina, începusem să am pentru ce trăi, aşa că am renunţat definitiv la alcool, deşi nu eram alcoolic, ci un biet beţivănaş ca oricare altul de pe atunci).

*

Culmea este că turnătorul este un apropiat al poetului Alexandru Ovidiu Vintilă, că l-am întâlnit, astăzi, pe la 10-11, la Ovidiu, şi că, aflând că vreau s-o fac pe-a Şerlak Holm (şerlacul e un lac pentru lemn, iar holmul, un deluţ cu măcar un versant prăbuşit), ne-a zis să-l lăsăm pe nenorocit “în plata Domnului”. Şi cred că aşa o să şi facem, după ce voi face proba definitifă, prin compararea scrisului din 2015 cu scris din 2015, adică îl vom uita, cu condiţia să se ţină cât mai departe de noi. Căci, dacă “nu va reuşi. Să ne ferească Dumnezeu de aşa ceva!”.

*

Oricum, să-ţi fie ruşine, barană bătrână!