pe mine chiar m-au plămădit Carpaţii | Dragusanul.ro

pe mine chiar m-au plămădit Carpaţii

Lacu Rosu 2 spre Ardeal

*

pe mine chiar m-au plămădit Carpaţii

şi m-au crescut în rai, de bună seamă,

în brazii lor să îmi descopăr fraţii,

iar patria să-mi fie veşnic mamă,

să mă răsfăţ cu sfânta-i frumuseţe

şi numai ei adânc să mă închin

prin neamul care îmi tot dă bineţe

încredinţat de când îmi e destin

 *

cu pătimiri şi patimi păcătoase,

dar pentru totdeauna neamul meu,

pădurea mea de-nveşniciri duioase

sub ochii unui singur Dumnezeu,

şi el mutat în soarele din munţi

ca să îi fie neamului aproape

doar încingând luminile pe frunţi

şi izvorând, din când în când, sub pleoape,

*

ca sufletul să-mi fie sărbătoare

trăită şi de alte generaţii,

şi tare dragă-mi este ţara-n care

pe mine chiar m-au plămădit Carpaţii


Comments are closed