Mamei | Dragusanul.ro

Mamei

MAMA

MAMA

*

vine vreme, mamă, iar o stea căruntă

linişte presoară, amăgind prin sat

toţi copacii care orele înfruntă

adunaţi la sfat;

 *

nu rostesc copacii nici o stea deasupra,

ci presoară numai umbre călătoare

peste urma noastră-n vestejirea vremii

neîndurătoare;

 *

dincolo de toate a rămas fereastra

şi mai vin copacii pe sub ea să-ţi cânte

şi să ţi se-nchine ţie, mamă sfântă,

sfântă între sfinte!

*

*

vine vremea când un copil nu mai este copil
şi rămâi o cămară pustie
prin care rătăcesc umbrele
spre veşnicie

 *

abia atunci depărtările furişate pe zare

altcuiva ostenite se-nchină

şi rămâi o cămară cu umbre

deplină.

*

*

e prea departe, zice cântăreţul,

numai cu mâinile ai putea răzbate

(şi-adorm cu coatele pe cer

şi te visez în tihnă libertate)

jur-împrejur gângănii de metal

şi scrâşnet de pădure somnoroasă

(şi din ascuns mi-aud copilăria

cum se închide să viseze-n casă)

 *

e prea departe, zice cântăreţul,

şi-i prea târziu, ne-a mai scăpat o clipă

(unde-ai fugit şi tu, copilărie,

să retrăieşti nemărginirea-n pripă?)

goneşte veacul sângerând din glezne

şi alergăm şi noi deopotrivă

uitând să mai strigăm copilăria

din vârsta noastră tot mai impulsivă,

 *

e prea departe, zice cântăreţul

cel ce adoarme sub castani în floare

şi îşi roteşte inima pe cer

cu gest cuprinzător de închinare:

ce-ţi pasă ţie, cântăreţ nebun,

că prin odaia mea cu flori furate

eu îmi aud mereu copilăria

sorbind o clipă din eternitate?

*

*

o, mamă, nu-s luceferi şi ciuturi pline nu-s

să ţi le-aştern în palmă ca pe o veche carte,

am junghiat cu geana zăpezile-n apus,

dar nici o slavă, mamă, nu ţi-am lăsat deoparte,

*

ţi-aş spune poate basmul, dar nu-i mai ştiu izvorul

şi mieii pe la tâmple păşesc încetişor

şi gura mea uscată e una cu ulciorul,

ţi-aş spune poate basmul, dar vorbele mă dor,

*

o, mamă, nu-s luceferi şi ciuturi pline nu-s

să ţi le-aştern în palmă ca pe o veche carte,

am junghiat cu geana zăpezile-n apus,

dar nici o slovă, mamă, nu ţi-am lăsat deoparte…


Comments are closed