La Solca, pe frunza veşniciei | Dragusanul.ro

La Solca, pe frunza veşniciei

Solca

*

Dacă tot am invocat, dimineaţă, într-o despovărare de cântec, frunza veşniciei, din care sufletul meu s-a desprins, am şi plecat, în cursul zilei, împreună cu colegul de birou, Tiberiu Cosovan, în căutarea ei. Deşi, în poem, o aflasem.

*

Şi am început călătoria de la Solca, baştina celebrului lăutar de pe la 1800 Chiciu, care a zămislit, pe strunele viorii lui, în afara horelor, aduse înspre dincoace de anul 1900, de feciorul său, Gheorghe Chiciu, pe care Răzvan Mitoceanu ţine morţiş să-l întâlnească, şi o horă care îi poartă numele, „Hora Chiciu”, cu care vom şi începe concertul de la Solca, din 5 octombrie, pe care îl vom filma, ca să-l încredinţăm viitorimii. Prezentul e ocupat cu alegerile, aşa că nu mai contează pe frunza veşniciei. Şi mai voiam noi să căutăm urmele sacre şi ale altor apostoli solcani ai cântecului veşnic viu şi dintotdeauna dumnezeiesc, precum Bujdei Ion Ienciu, partenerul de cântec al lui Chiciu cel bătrân şi al lui Gheorghe Chiciu, fraţii Niculai şi Anghel Ienciu, Iroftei Bilan, fraţii Nicolae şi Ioan Burdă, Paraschiva Ciobotar, Veronica Manea sau Gherasim Pribagă, din care se trage neamul Pribeagu, din Poieni, din Iacobeşti şi din Părhăuţi, dar urmele lor neprihănite s-au pierdut pe frunza veşniciei şi nu le-am mai găsit. Nici un lăutar sau rapsod vestit de odinioară nu a mai rămas în memoria orăşelului Solca, nici un urmaş şi nici un mormânt, aşa că e de datoria noastră, a Zicălaşilor, să-i readucem pe pământul pe care l-au înnobilat cândva cu cântecul. Avem 47 de cântece vechi ale Solcăi, plus „Hora Chiciu” şi vrem să reamintim lumii că, în ciuda aparenţei, cântecul e mai durabil şi decât piatra, pe frunza veşniciei.

*

 Ţelul nostru, al Zicălaşilor, este să dăm buruienile laoparte, ca să lăstărească viguroase adevăratele cântece ale Neamului românesc din Bucovina. Iar oficierea aceasta nu se poate face decât pe pământ, pentru că pe pământ e sacralitatea ritualică a cântecului poporan, numit aşa, prin vremea celor doi Chiciu din Solca, cu trimitere directă la adresabilitate. Cântecul nu a fost niciodată creat de „popor”, poporul fiind doar beneficiarul, care, prin instinctual răsfăţ estetic, determina durabilitatea cântecului, creat, întotdeauna, de cei hăruiţi, de lăutarii de pe cuprinsul acestei ţări, în bună parte ţigani, adică oameni născuţi cu muzica în sânge. Poporul nu a creat şi nu creează. Poporul doar consumă, inclusiv pe creatori. Dacă se poate, pe pleaşcă, că doar „plăteşte impozite”. Iar creatorii, şi impozite, şi vamă. Sacră.

*

 La Solca, există doi oameni, tânărul primar Cornel Tehaniuc şi viceprimarul Valeruţ Tăranu-Hofnăr, care, din drag de drag, ca şi noi, ne-au fost şi ne vor fi mereu alături. În fond, şi noi, şi domniile lor, slujim acelaşi ideal: memoria spirituală a neamului nostru. Şi ne-a fost uşor să caut şi să aflu pământul bun pentru resădirea cântecului solcan, undeva, lângă sufletele celor doi prieteni ai noştri. Aşa fac întotdeauna: întâi caut pământul bun şi-abia după aceea îmi duc prietenii acolo, ca să le arăt şi lor frunza veşniciei.

*

Cornel Tehaniuc, Tiberiu Cosovan şi Valeruţ Ţăranu-Hofnăr

Cornel Tehaniuc, Tiberiu Cosovan şi Valeruţ Ţăranu-Hofnăr

Solca Cornel Tehaniuc

Solca Coso si Taranu Hofnar

Solca Biserica 2

Pământul bun pentru răsădirea cântecului

Pământul bun pentru răsădirea cântecului

Solca Parcul Central fântâna 2

Solca Parcul Central locatie 1

Solca Parcul Central locatie 2

Solca Parcul Central locatie 3

Solca Parcul Central locatie 4

Solca Parcul Central locatie 5

Solca Parcul Central locatie 6

Solca Biserica 1

 


Comments are closed