Istoricul „Societăţii mazililor şi răzeşilor din Bucovina”

de Dionis cav. de Bejan, consilier consistorial şi deputat în dieta ţării, scris în cartea „Românii din Bucovina”, care a fost compusă şi  redactată  cu  ocaziunea  „Expoziţiunii generale române din 1906”.

„La nordul Bucovinei, pe valea Siretului, Ceremuşului şi a Prutului, până la Nistru, se află astăzi, în 52 de comune, o pătură deosebită a poporului român, sub numele de mazili şi răzeşi. Numărul lor se urcă la suma considerabilă de 25.000 de suflete. Aceşti români de viţa vechilor familii din nobilimea moldo­venească sunt, astăzi, o stare mijlocie între boierimea şi ţărănimea bucovineană.

Străbunii lor formau, odinioară, călărimea cea vitează, în oastea Domnitorilor Moldovei, şi existenţa acestor familii roma­neşti, în partea nordică a Bucovinei, se poate urmări până în timpul neuitatului voievod Ştefan cel Mare. Acesta i-a aşezat aice ca sentinele, pentru paza frontierei principatului său de cătră regele polon. La încorporarea Bucovinei cu Austria mazilimea bucovineană a purtat destinele ţării. Ea a jucat un rol însemnat la depunerea jurământului de fidelitate către glorioasa dinastie împărătească a Habsburgilor, în 1/12 octombrie 1777, şi a format, în anul 1809, un corp de miliţie voluntară pentru apărarea ţării, sub comanda mazilului Mihalachi de Calmuţchi. Mazilii şi răzeşii bucovineni sunt şi astăzi proprietari de moşii, aşa-numite dominicale, şi, ca atare, patroni bisericeşti. Ei dispuneau, în timpul boierescului, de mai mulţi sau mai puţini vasali, care le lucrau pământul. După desrădicarea boierescului, în anul 1848, mazilimea şi răzeşimea, nedeprinse fiind cu munca câmpului, a ajuns în împrejurări economice de tot grele, sărăcind, din an în an, mai mult.

Pe lângă neajunsurile economice, se mai adăugase, în deceniile din urmă, pentru mazilimea şi răzeşimea noastră, şi pericolul de a se stânge cu totul în puhoiul imigrărilor necontenite ale elementului slav din Galiţia învecinată. Răzeşimea începuse deja a-şi pierde limba maternă întru atâta, încât, la censul populaţiunii din Bucovina, în cele mai multe cazuri, ea a fost scrisă la ruteni.

Din cauza pericolului acestuia, s-a adunat, în anul 1899, un număr mic de bărbaţi, însufleţiţi de iubirea de neam, şi a hotărât a înfiinţa „Societatea Mazililor şi Răzeşilor bucovineni”, cu scopul de a pune stavilă slavizării în această pătură socială de un trecut aşa de glorios în istoria neamului romanesc, de a întări între mazilii şi răzeşii noştri conştiinţa originii româneşti şi a-i ridica iarăşi, prin promovarea intereselor lor culturale, economice, comerciale şi industriale.

Societatea aceasta s-a constituit, apoi, pe baza statutelor întărite de guvernul i. r. al ţării, în anul 1900, numărând abia 92 membri ordinari. Patru ani mai târziu (1904), s-au modificat statutele socie­tăţii, acomodându-le mai potrivit cu necesităţile timpului.

Societatea se conduce de un comitet de 15 membri şi acesta se compune, în prezent, din următorii domni:

Preşedinte: Dionis cavaler de Bejan, consilier consistorial în Cernăuţi şi deputat în dieta ţării; I-ul vicepreşedinte; Dr. Iancu cav. de Cuparencu, profesor la Gimnaziul III de stat în Cernăuţi; al II-lea vicepreşedinte: Dimitrie cav. de Zopa, profesor la şcoala reală superioară gr. or. în Cernăuţi; casier: Ioan de Sevescul, catihet în Cernăuţi; secretar: Nichifor Scraba, învăţător în Cernăuţi; Membri fără funcţiune: Ioan cav. de Bejan, proto-presviter în Cernăuţi; Eudoxiu Daşchievici, primar comunal în Ropcea; Dionis cav. de Păunel, şef de poştă în Cernăuţi; Eusebie de Procopovici, paroh în Bobeşti; Nicu Stângaci, comisar de poştă în Cernăuţi; Ioan cav. de Tiron, învăţător în Igeşti; Eusebie cav. de Tudan, prof., Cernăuţi; Eudoxiu cav. de Ursachi, mare proprietar în Banila moldovenească; Dr. Daniil Verenca, director în Câmpulung; Leon cav. de Vlaico, proprietar în Horoşăuţ.

Societatea numără, astăzi, 2.572 membri ordinari, 17 membri fundatori şi 9 membri onorari. Activitatea societăţii culminează în creşterea românească a copiilor de mazili şi răzeşi, în deştep­tarea conştiinţei de origine şi a iubirii de neam, precum şi în promovarea tuturor intereselor membrilor săi pe terenul cultural, economie, comercial şi industrial.

Relativ la creşterea tineretului, este de amintit că, în fiecare an, se primesc 30-40 de şcolari sărmani, din starea mazililor şi răzeşilor, în „Internatul Francisc Iosif de băieţi români”, în Cernăuţi, iară, afară de internat, se susţin cu subvenţiuni lunare 60-70 de copii de răzeşi, la diferite şcoli publice în Cernăuţi.

În scopul deşteptării naţionale a mazililor şi răzeşilor noştri, s-au ţinut, în decursul ultimilor 6 ani, o adunare constitutivă, 5 adunări generale ordinare, în Cernăuţi, şi mai multe adunări generale extraordinare, la ţară, prin satele răzeşeşti, anume în Nepolocăuţ, Cuciurmic, Broscăuţ, Ropcea, Igeşti, Banila moldovenească, Muşeniţa, Mihalcea, Cabeşti, Voloca pe Ceremuş şi Carapciu pe Ceremuş. În toate locurile acestea, mazilimea şi răzeşimea au întâmpinat stăruinţele societăţii cu mare însufleţire. Afară de adunări generale, s-au mai aranjat în satele amintite, precum şi în Cernăuţi, conveniri sociale şi petreceri poporale, cu succes favorabil, cercetând petrecerile acestea şi răzeşimea din satele învecinate.

Cu ocaziunea acestor conveniri, s-au înfiinţat, în respectivele comune răzeşeşti, totodată şi însoţiri romaneşti de economie şi credit, după sistemul Raiffeisen, care funcţionează foarte exact şi sunt o binefacere mare pentru membri.

Activitatea societăţii se restrânge negreşit numai la comu­nele răzeşeşti, care se pot împărţi în trei categorii, şi anume: 1). în comune curat româneşti, 2). în comune mixte, cu răzeşime română şi ţărănime ruteană, 3). în comune cu răzeşime rutenizată, dară pe cale a se deştepta la conştiinţa originii ei romaneşti.

La categoria 1)., se numără comunele: Muşeniţa, Banceşti, Botuşeniţa, Gropana, Igeşti, Ropcea, Banila moldovenească, Budeniţ, Broscăuţul-vechi, Cireş, Davideni şi Nouă-suliţe.

La Categoria 2)., se numără: Mihalcea, Calineştii-lui Cuparencu, Cernăuţ, Ţureni, Gogolina şi Leucenii-Teutului.

Comunele de categoria 3). sunt: Banila rusască, Ispas, Milie, Vijniţa, Zamostie, Carapciu pe Ceremuş, Vilaucea, Voloca pe Ceremuş, Văscăuţ pe Ceremuş, Staneşti de jos pe Ceremuş, Staneşti de sus pe Ceremuş, Barbeşti, Costeşti, Cabeşti, Comareşti, Panca, Jadova, Nepolocăuţ, Piedecăuţ, Revacăuţ, Berhomet pe Prut, Ivancăuţ, Hliniţa, Valeva, Cuciurmic, Verbăuţ, Horoşăuţi, Boianciuc, Babin, Vasileu, Samuşin, Cincău, Culeuţ şi Repujineţ. Afară de aceasta, se află singurite familii răzeşeşti, împrăştiate în întreaga ţară, în felurite stări şi servicii.  În părţile cele rutenizate există şcoli rutene. Mazilii şi răzeşii sunt, după lege, constrânşi a trimite copiii lor la aceste şcoli.

Aceasta le face multă scârbă şi amărăciune. De aceea, în toate aceste comune răzeşeşti, unde s-au făcut adunări generale extraordinare, comitetul societăţii a fost primit cu braţele deschise, iară în decursul deliberărilor, puse la ordinea de zi, bieţii răzeşi nu încetau a da expresie amărăciunii lor, plângându-se, înaintea comitetului, cu durere de inimă:

„Am uitat limba noastră strămoşească, dară suntem români. De noi nimeni nu s-a interesat, până acuma. Voim şcoală românească, ca să scăpăm copiii noştri de atâta rusie!”.

Mijloacele societăţii se restrâng la taxele anuale ale membrilor ordinari, taxele membrilor fundatori, veniturile din petreceri poporale şi oferte benevole ale mărinimoşilor binefăcători.

Aceste şire le dau publicităţii ca să ştie lumea mare româ­nească de existenţa şi greul trai ce-l duce mazilimea şi răzeşimea noastră din Bucovina, urmaşii unor vechi şi nobile familii moldoveneşti, din un timp istoric glorios!” (Gazeta Mazililor şi Răzeşilor bucovineni, Anul I, Nr. 1, bilunar – proprietar şi editor: Prof. Dr. Iancu cav. De Cuparencu; redactor responsabil: Teofil cav de Manescul; tipografia lui E. Kanarski, Cernăuţi, 18 noiembrie 1910, pp. 4-7).