O petiţie către M. Sa Împăratul
Cu îngrijirea dlui D. Popovici, paroh în Broscăuţi şi prezident al societăţii „Ţăranul”, un număr însemnat de români din satele periclitate de slavism au adresat o petiţie Maj. Sale, în care, arătând nedreptăţile cărora e expusă mişcarea noastră naţional-culturală, roagă recunoaşterea, după cuviinţă, a cursurilor de limba română, întemeiate de Societatea „Ţăranul”, în urma cererii diferitelor comune. Publicăm din petiţie următoarele:
„Pe lângă alte comune din tară, au decis şi comunele Panca, Comareşti, Comareşti-Tisoveţ, Jadova, Carapciu pe Ceremuş, Hliboca, Petriceanca, Volcineţul-nou, Costeşti etc., între care multe comune răzeşeşti, cu caracter şi sentiment curat românesc, să-şi redeştepte şi să-şi dezvolte limba lor românească, în regiunile locuite de ei. În scopul acesta, şi-au deschis numitele comune, cu 1 Septemvrie 1911, „Cursuri” româneşti, pe baza statutelor Societăţii „Ţăranul” din Broscăuţii-noi, care toate cursuri au fost anunţate la timp, conform legilor, consiliilor şcolare districtuale şi celui de ţară.
Ca să elucidăm însă mai bine intenţiunile şi scopul creării acestor cursuri, arătăm, în cele următoare, copia unui decret trimis de Societatea „Ţăranul” cătră petenţii comunei răzăşeşti Cotul-Jadovei:
Nr. 260. Broscăuţii-noi, la 12 Septemvrie 1911. Cătră preacinstiţii locuitori români din Cotul-Jadovei, la mâna prea stimatului domn Ioan Bordianu. În rezolvarea petiţiunii Domniilor Voastre din 24 August 1911, respectuos subsemnata societate a decis, în şedinţa sa din 31 August 1911, a deschide în comuna Domniilor Voastre, sub modalităţile induse în petiţiune, în casa dlui Antonie Ptaşnic din Cotul-Jadovei, sub Nr. 611, un curs privat gratuit pentru învăţarea şi dezvoltarea limbii româneşti la românii din Jadova, cu observarea că petenţii vor îngriji singuri de cele necesare pentru deschiderea, instalarea şi purtarea acestui curs. Dirigenţa cursului numit o va purta dl Iancu Stratulat, ca putere didactică examinată, iar ca inspector va funcţiona dl Arcadie Vihnan din Storojineţ. Acest curs s-a deschis în Cotul Jadovei, pe baza §-lui 2, lit. c), şi §-lui 3, lit. 1), a statutelor alăturate. Dorindu-vă succese excelente în tot demersul acestui curs, vă salutăm cu dragoste frăţească, cu adausul că ne place a spera cum că, în scurt timp, se vor ridica şi în Cotul Jadovei românii la treapta cea mai înaltă de cultură şi vor fi pildă răzeşimii, după pilda regimentului de Volintiri, care, din impulsul lor propriu au fortificat ţara Bucovinei, formând o ceată de sentinele, spre apărarea înaltului Tron Habsburgic şi a bunului Nostru Împărat, pentru care noi, toţi românii, suntem gata a vărsa şi ultima picătură de sânge şi, în fine, ca români bravi de sub steagul Austriei şi patrioţi demni vor rămânea fii scumpi ai bisericii noastre strămoşeşti. Deci, cu Dumnezeu înainte! / Pentru Comitetul societăţii „Ţăranul”: / Dimitrie Popovici m. p., / preşedinte, L. S. / G. Manilici m. p., / secretar”.
Această mişcare de dezvoltare culturală patriotic-naţională a revoltat teribil pe panslaviştii bucovineni, prin agitatori ucraini, şi, de aceea, au persistat ei, de repetate ori, chiar cu forţa, la forurile competente, pentru închiderea şi stârpirea acestor cursuri, iar în schimb au deschis ei, rutenii singuri, în comune curat româneşti, ca în Pătrăuţi pe Siret, nu cursuri, ci şcoli private, spre lăţirea slavismului nesăţios în părţile româneşti, iar cursurile noastre române le-a închis consiliul şcolar de ţară, prin emisul său din 30 Noemvrie 1911, Nr. 14956 şi 16332, şi prin emisul din 7 Decemvrie 1911, Nr. 17145, pe baza informaţiunilor false, strânse de la panslavişti ucraini, care împiedică orice acţiune românească, în folosul lor propriu. De notat e că consiliile şcolare districtuale de repetate ori tot închideau şi iar permiteau existenţa cursurilor româneşti şi făceau astfel cea mai mare batjocură de aceste instituţiuni, terorizând prin jandarmerie închiderea cu forţa brachială, în mod brutal, pe motive de inculpare, că adică aceste cursuri ar fi nişte şcoli neiertate şi ele ar fi deschise fără permisiune sau, cu alte cuvinte: Domnii amploiaţi se făceau că nu pricep însemnarea „Cursurilor”, iar de altă parte, râdeau în pumni, împreună cu capii ucrainţilor şi agitatorilor.
Încă nu s-a pomenit, în secolul acesta, în secolul progresului cultural, grozava tendinţă de a împiedica şi opri un popor de la cultivarea, învăţarea şi dezvoltarea limbii şi a sentimentului patriotic-naţional, care toate formează temelia umanităţii lumii întregi şi iată, cu durere, aceasta se întâmplă tocmai în ţărişoara noastră, Bucovina, unde, de dragul mult protejaţilor ruteni, românii îndură enorme daune culturale, fiind opriţi prin şicane şi terorizări de la învăţarea limbii româneşti, fără privire la drepturile garantate lor prin legea fundamentală şi fără privire la aceea că şi românii iau parte la toate datoriile faţă de ţară şi Domnitor.
Astfel de tratare este absolut insuportabilă; cuţitul a ajuns la os, iar poporul cu dor de limba românească a devenit extraordinar de iritat şi e tulburat pentru şicanele nemaiauzite, ce le îndură el zilnic pentru limbă. Remarcăm numai că, la o cercetare radicală şi de tot obiectivă, mulţi funcţionari ai statului din Bucovina ar rămânea fără pâine din sus numitele cauze.
Din cauză de expresă urgenţă privitoare la redeschiderea cursurilor româneşti în ţară, nu aducem alte detalii de nedreptate faţă de românii bucovineni, spre a evita emoţiuni de tot neplăcute, ce n-ar face onoare conducătorilor părtinitori rutenilor din Bucovina.
De aceea, în aceste timpuri grele pentru românii bucovineni şi avizaţi, numai la mila şi gratia Majestăţii Voastre cutezăm, ca civi austrieci loiali şi fii credincioşi, şi umiliţi a Vă prosterne astă plângere, cu adânc umilita rugăminte ca să binevoiţi a da atenţiune părintească justelor noastre cereri şi a dispune la organele competente ca:
1). Să se observe, de către diregătoriile statului în Bucovina, egala îndreptăţire a băştinaşilor români la dezvoltarea şi cultivarea spiritului patriotic naţional ca şi la ruteni.
2). Să se ordoneze forurilor competente ca cursurile româneşti în ţară, create, până în prezent, pe bază legală să se admită şi să se redeschidă grabnic, spre a nu neglija progresul cultural al românilor din Bucovina.
În numele poporului bucovinean:
Urmează la 200 de iscălituri din comunele Broscăuţi, Costeşti, Cabeşti, Carapciu pe Ceremuş, Comareşti, Hliboca, Panca, Petriceanca, Volcineţ.
Cernăuţi, la 20 Decemvrie 1911” (Gazeta Mazililor şi Răzeşilor bucovineni, Anul I, Nr. 22, 4 ianuarie 1911, pp. 275-277).