"Deşteaptă-te, române!", dar nu ca Donţu! | Dragusanul.ro

„Deşteaptă-te, române!”, dar nu ca Donţu!

Corul de la Blaj din 1911, care a cântat imnul adevărat al lui Andrei Mureşeanu

Corul de la Blaj din 1911, care a cântat imnul adevărat al lui Andrei Mureşeanu

*

Nimeni, nici măcar un popor, nu are dreptul să-şi însuşească opera unui creator, falsificând-o. Iar „Deşteaptă-te Române”, aşa cum îl ştim ca imn naţional, nu înseamnă decât o contrafacere legionară a imnului lui Andrei Mureşeanu, din care s-au mai păstrat doar vreo trei strofe şi câteva versuri.

*

Senatorul Ovidiu Donţu, în sublimul lui patriotism, vrea să ne oblige, prin lege, să învăţăm contrafacerea legionară „Deşteaptă-te române”, în locul cântecului scris de Andrei Mureşeanu, pe muzica cântecului popular „La sânul maicii mele”, auzit de Mureşeanu în Şcheii Braşovului (nici vorbă de Anton Pann, în toată povestea asta!), „Deşteaptă-te, române”, despre care mărturiile vremurilor spun că aidoma cu „valurile mării se rostogoleşte cântecul nostru de război, „Deşteaptă-te, Române!”, din care se cântă strofa întâi şi strofa Preoţi cu crucea-n frunte” (Serbările de la Blaj, p. 74). Cântec de război, pentru că era cântat, integral şi pe textul scris de Andrei Mureşeanu, nu pe cel contrafăcut de legionari şi care ne este astăzi imn, de ostaşii români ardeleni şi bănăţeni din armata austriacă. Oare nu s-ar putea da o lege prin care habarniştii patrioţi din Parlament să fie obligaţi la tăcerea care nu spune prostii? E drept, că nici lucruri inteligente nu spune tăcerea, dar asta e o altă problemă.

*

Întrebarea „de ce nu cântăm imnul lui Andrei Mureşeanu aşa cum a fost scris?”, este, desigur, retorică. Pentru că vrem mereu, după cum avertiza Xenolol, la Putna, în 1871, să „ne îngâmfăm şi să ne înălţăm peste ceea ce suntem”.


Comments are closed