Despovărare de mârlănia lui Adrian Despot

*

Uitasem să mă despovărez de-o minciună, una dintre puţinele de care m-am folosit în această viaţă. Am minţit, în fotoreportajul despre ultima noapte de festival, din respect faţă de ceea ce înseamnă Bucovina Rock Castle. Am spus că nu am apucat să fac fotografii cu VIŢA DE VIE, pentru că mă simţeam prea ostenit, după trei zile şi nopţi de festival, şi am plecat acasă. Şi nu oboseala a fost motivul plecării mele.

*

Şedeam, răbdător, pe un scaun, cu aparatul de fotografiat în mână, aşteptând să înceapă concertul trupei bucureştene. Pe scenă, Doru Popovici, ca prezentator împătimit de drag faţă de tot ceea ce înseamnă rock, a cam exagerat cu entuziasmul faţă de actul de eroism indiscutabil, pe care l-a săvârşit Adrian Despot în noaptea tragediei de la Colectiv. Iar când Doru a coborât de pe scenă, cu pletele lui dalbe fluturând în răcoarea nopţii, l-am zărit, printre gene, pe Adrian Despot apostrofându-l, smulgându-i foaia de prezentare din mână, făcând-o cocoloş şi aruncând-o.

*

Şi mi s-au aprins creierii, în faţa acestei mârlănii ordinare, aşa că am plecat scârbit (bă puţă, cum îţi permiţi să insulţi un bătrân profesor de engleză, care te preţuia enorm, deşi nu meriţi?), decis să nu-l mai ascult niciodată pe bădăranul bucureştean, oricât de mult i-aş respecta actul real de eroism, din noaptea tragediei de la Colectiv. Şi nu o să-l mai ascult, deşi o să-i preţuiesc, întotdeauna, actul de eroism, de care el se dezice din pricina creieraşului. Îl priveşte. Eu m-am despovărat de minciună şi de mârlănia lui Adrian Despot şi, gata, l-am uitat pentru totdeauna.