ZICĂLAŞII – VIDEO | Dragusanul.ro - Part 3

Zicălașii, răsfoind cu arcușul

 

Răsfoind, cu arcușul, prin sfintele arcane ale neamului românesc, stabilite de însuși paznicul călare al Muntelui Sfânt, legendarul Calusar, cu inițieri descrise și precizate în  cele „nouă procese ale serviciului devoțional”, cuprinse de Arcana Dïpikä („lampa care iluminează misterul”[1]), noi, „Zicălașii”, am înțeles că toate cântecele „vin dintr-o antichitate foarte veche” și înseamnă „aproape singurele arhive ale țării noastre” (Alecsandri), ba chiar și un continental „monument sacru de credință pentru a uni vremurile vechi cu vremurile noi” (Mickiewicz).

 

Interpretând, la prima vedere, doar pentru a înțelege sau a încerca să înțelegem „muzica făcută din lacrimi și scântei, din care lăutarii au păstrat ritmul aprins” (Jaques de Biez), am priceput nu doar că melosul nostru străvechi înseamnă „acel cult al naturii fizice, ascunse sub o poetică legendă, (care) au pierit cu totul în amintirea modernă, decolorate, risipite şi nimicite prin ideile mai înalte şi mai morale ale religiunii creştineşti” (Odobescu), și că sacrul inițiatic este spulberat definitiv de către guriștii și guristele de astăzi, care iubesc folclorul taman așa cum iubește lupul mielul. Și am mai deslușit arcanele (tainele) care unesc obiceiurile colindelor, călușarilor, vorniceilor corăbieri, deci ale nunții și ale Nuntirii Cosmice, și ale dansului echinocțial de primăvară Arcaneaua într-o singură și inconfundabilă rădăcină, doar de români păstrată, de-a lungul mileniilor, în ciuda opresiunii de care au avut parte, în toată Europa, datinile satului ancestral (numite, în latină, pagane și tocmai de aceea satanizate drept păgâne), care „s-au păstrat în sânul popoarelor din timpii noi: sau că zeităţile lor protectoare au căzut sub urgia creştinilor şi Demonii şi Idolii lor, odinioară plini de daruri şi de virtuţi, au devenit spirite duşmane şi infernale, sau că tradiţiunile şi practicile lor religioase, despodobite de înţelesul lor sacramental, au rămas în popor ca nişte simple legende şi obiecte casnice şi câmpeneşti” (Odobescu).

 

Concertele-atelier ale „Zicălașilor”, opt la număr (primul, din totalul de nouă, este un concert public, la Cetate, prezentat de Mihai Hrincescu, cel care avea să cânte și două zicale din vremea lui Ștefan cel Mare), au retrezit la viață câteva sute de cântece vechi, identificate și localizate în timp și în ceremonialuri prin dezbaterile argumentate care caracterizează „Harta lăutăriei românești”, care vizează doar timpul, nu și spațiul, pentru că e știut că numai limba și spiritualitatea română păstrează datul inițial al întregii Euro-Asii boreale. Am realizat 9 matrice DVD, deși vom posta pe youtube fiecare concert în parte, pentru a înlesni accesul celor interesați de astfel de demersuri. Astfel e un fel de a spune, pentru că niciodată și niciunde nu s-a mai săvârșit un astfel de demers, producția Consiliului Județean Suceava, realizată de Centrul Cultural „Bucovina” însemnând o premieră absolută și ca mod de cercetare, nu doar de reînviere a „aproape singurelor arhive ale țării noastre”, pe care le reprezintă cântecul național.

 

 

[1] Sharma, Dr. Narinder, Arcana Dïpikä, Mathurä 1887, p. IX


Zicălaşii sărbătoresc Unirea prin cântecele ei

Noi aşa ştim: că o epocă din istoria neamului românesc trebuie sărbătorită prin cântecele acelei epoci. Ca să poţi simţi ce-au simţit antecesorii, ca să trăieşti bucuriile lor şi ca să îţi poţi încărca sufletul de sfinţenie. Altminteri, nu eşti decât un dezrădăcinat. Concertul cu cântecele care au bucurat sufletele eroilor Unirii înseamnă o preumblare muzicală prin toate provinciile care au constituit România Mare. Deci, o închinare.


Vă colindă Zicălaşii! Precum acum un veac.

Din dorinţa de a vă aduce cât mai aproape de suflet respiraţia veşnic vie a neamului nostru, pe care o numim tradiţie, noi, Zicălaşii, iubind în egală măsură Datina primordială şi Datina creştină, vă cântăm, iată că în noaptea de Ajun, cântecele de stea şi vifleimurile, cunoscute drept „colinde creştine”, create de mari compozitori români întru îmbogăţirea spiritualităţii româneşti.


VIDEO: Muzica lui Ciprian Porumbescu

*

Pentru prima dată în istorie, în 14 octombrie 2017, ziua de naştere a lui Ciprian Porumbescu, la Suceava au răsunat, sub genericul „Rapsodia Română”, o parte dintre piesele marelui compozitor de la Stupca, retrezite la viaţă de noi, „Zicălaşii”. Dacă nu au făcut-o alţii, în atât amar de vreme, nu puteam trece nepăsători pe lângă indiferenţa obştească şi, cum ne stă în felul de a fi, ne-am închinat memoriei lui Ciprian Porumbescu după cum ne-am priceput să o facem, dar cu deplină implicare.

*

Adrian Pulpă, Narcis Rotaru, Răzvan Mitoceanu, Petru Oloieru şi Ionuţ Chitic – în ordinea de pe scenă -, sub conducerea muzicală a profesorilor Petru Oloieru şi Răzvan Mitoceanu au interpretat, pentru un public fantastic, piese instrumentale compuse de Ciprian Porumbescu şi melodii populare culese de el de la Stupca, în următoarea ordine de concert:

*

Rapsodia Română

Tuchiluș prin măgheruș

Pe câmpiile Stupcei

*

Hora lui Traian

Hora 3

Bătrâneasca

Frunză verde de piper

Leliţa de la Munteni

Hora 5

Dragoş Vodă cel vestit

Pân’ era cioroaica barză

Tu Ileană dintre brazi

Ţiganii se sfătuiră

Haideţi, fraţi, cu bucurie!

Lăsați-mă să cânt

*

*

 

O producție a Centrului Cultural „Bucovina”

*

Imagine: Dănuț LUNGU

Procesare: Lucian CĂLUȘERIU


VIDEO ZICĂLAȘII – 1870: Hora lui Ionică Batalan

Hora lui Batalan

*

Click pe fotografie, dacă doriți să ascultați „Hora lui Batalan” din 1870

*

Pentru că așa am convenit cu Petrică Oloieru și cu Răzvan Mitoceanu, nu vom publica fonotecările cu partiturile din „Muza Română” a lui Calistrat Șotropa, decât după cele două-trei spectacole, pe care le vor realiza „Zicălașii”, în formulă completă, cea dintâi premieră urmând să se facă, în 7 iulie 2017, începând cu  ora 20, la Vatra Dornei, în cadrul Festivalului „Cântece de peste veacuri”, din Parcul Cazinoului, spectacol pe care îl vom filma și distribui ca atare, inclusiv prin DVD-uri. Am convenit, totuși, ca, din fiecare sesiune de fonotecare, să primesc îngăduința de a vă arăta măcar un singur cântec și am recurs la „Hora lui Batalan”, compusă de lăutarul Ionică Batalan, din Călugărița, cel mai vechi sătuc din comuna Horodnicu de Jos, în care a văzut lumina zilei și celebrul Silvestru Lungoci, al cărui părinte a cântat în taraful de 12 lăutari ai starostelui Batalan. Un staroste celebru și în vechiul Regat, și în ținuturile românești din Austria, care selecta oferte pentru concerte de vară în cele două țări, pe care le primea cu măcar doi ani înainte.

*

În Bucovina lui natală, cercetătorii doctori în etnologie și folclor nu au auzit niciodată despre neîntrecutul violonist și născocitor de cântece Ion Batalan, un artist înnăscut „vrednic de Bucovina”, cum ar fi spus Constantin Loghin, dar cu memoria spulberată de incompetența savanților de specialitate, cum ar zice buzincurismul elitist, din dihorita hai-dâr-dâr societate de astăzi. Iar fonotecarea cântecelor bucovinene, compuse de pleiada de lăutari care au ucenicit cu celebrul Nicolae Picu, deranjează pe toată lumea, pentru că folclorul scos prin piețele chermezelor festivalistice, nu are decât vagi și bicisnice asemănări cu marea muzică bucovineană de peste veacuri.

*

Judecând după asemănările dintre structurile melodice asemănătoare cu cele ale cântecelor „răzășești” sau „boierești”, care s-au păstrat ca atare, majoritatea compozițiilor lui Vindereu și Batalan reprezintă epoca de glorie a cântecului cu adevărat românesc și, tocmai de aceea, după cum spune Cantemir, numit „răzășesc”. Numai că la noi, unde și vinovățiile și meritele se atribuie colectiv, cântecul „răzeșesc” a dispărut, datorită ignoranților savanți, în marea masă a contrafacerilor, pe care o numim folclor. Ascultați, cu atenție, „Hora lui Batalan” și vă veți convinge că piesa aceasta, cu autor cunoscut, înseamnă altceva, caracterizat de noblețe, de suplețe, de… simfonism străveziu în execuțiile de curată rapsodie română, pe care le făceau ignorații lăutari ai Bucovinei de odinioară.


Pagina 3 din 512345