MORMÂNTUL POEŢILOR NECUNOSCUŢI | Dragusanul.ro - Part 2

1919, Mihail I. Pricopie: Plecarea

1919 Rasaritul 1

*

Sub paza ta, odihnă, mai dorm o seară încă!

Mai pot dar sta de vorbă cu ochii ţintă-n loc,

Bordeiul tot s-ascunde sub negura adâncă

Pe care-o rupe-n vatră un sâmbure de foc.

*

Mi-i plină toată mintea de noapte şi tăcere

Şi mi-am uitat trecutul şi chinurile lui,

Şi mi-am uitat acuma c-am îndurat durere

Cum nu mai fu sortită pe lume nimănui!

*

Mai am o noapte, doară, şi-apoi pornesc spre moarte,

Mă vor urma tovarăşi tăcuţi şi-ncrezători,

O ştim: Plecăm spre ţara celei mai crude soarte,

Dar ne căznim din suflet să fim nepăsători.

 *

În şanţuri simple numai trăind o-ntreagă iarnă

Ne va pătrunde vântul puternic şi-ngheţat,

Iar când tăria vitreg va prinde fulgi să cearnă,

Câţi vor rămâne, oare, din cei ce au plecat?

 *

Valea Caregnei (Răsăritul, nr. 10, 15 ianuarie 1919, p. 3).


1919, Dumitru Geană: Populară, din război

1919 Rasaritul 2

*

Frunză verde, frunză lată,

Geme ţara-nsângerată

Şi de duşmani subjugată:

Din Siret, la Severin,

Numai jale şi suspin,

De la Dunăre-n Satmar,

Numai chin, numai amar,

 *

Doamne, Doamne, Domn ceresc,

Fă-mi şi mie ce doresc:

Dă putere oştilor,

Oştilor românilor,

Să gonească pe barbar

Dincolo, peste hotar,

Ţara să ne libereze,

Viaţa să ne-o uşureze,

 *

Fraţii să ni-i dezrobească

Şi-ntr-un cuib să ne unească;

Apoi, Doamne, când s-o face

Pe pământ şi-n lume pace,

Să răsară mândrul soare

Peste România Mare!

 *

(Răsăritul, nr. 11, 1 februarie 1919, p. 3).


1919, Ştefan Bălceşti: Cântec

1919 Rasaritul 3

*

Vai, ce timpuriu s-a lăsat bruma

Peste tine, suflet iubitor!…

Ofiliţi de-acum pe totdeauna

Crinii tăi se scutur pe răzor

*

Şi-orişice petală, cât de mică,

Când porneşte-n vânt pe cărărui,

Inima de plâns mi se despică

Şi se-ncurcă firul gândului,

*

Vai, ce timpuriu te-ajunse focul

Şi blestemul ne-ndurat de greu,

Vai, şi cum te paşte nenorocul,

Suflete, o, suflete al meu!

*

(Răsăritul, nr. 11, 1 februarie 1919, p. 11).


1919, Ştefan Bălceşti: Frate Adriene

1919 Rasaritul 4

*

Dacă treci pe lângă cruce, pe vreo culme, pe vreun drum

Sau pe şesuri, ia aminte ruga ce ţi-o spun acum:

Nu zori, opreşte-ţi pasul şi te-apropie tăcut,

E sub fiecare cruce un martir necunoscut,

Că de mori pentru credinţa moştenită din părinţi

Ţi se cade aşezarea între rândul celor sfinţi.

*

Şi-acum, frăţioare, mai ascultă-mi un cuvânt:

Cum te-nchini la cer, de astăzi să te-nchini şi la pământ,

La pământul ţării care poartă-n el atâţia morţi

Pentru care toată viaţa blândă dragoste să porţi,

Că, pe unde-ţi calcă pasul şi pe unde-ai vrea s-apuci,

Calci pe sfinţii noştri care dorm uitaţi şi fără cruci.

*

(Răsăritul, nr. 12, 15 februarie 1919, p. 3).


1919, Aureliu Farmă: Dreptate

1919 Rasaritul 5

*

Pe unde rătăceşti, Fecioară sfântă,

În care lume ţi-i acum lăcaşul?

Ne-ai părăsit, când marea se frământă,

Când trebuia ca tu să fii vâslaşul

La barca ce mereu se tot loveşte

De patimi ce nu duc înspre pierzare,

Când toată firea plânsul o robeşte

Şi lipsa ta atât de mult ne doare.

*

Te-am căutat atât amar de vreme

Şi glasul slab de chinuri şi de jale

N-a încetat o clipă să te cheme

Să vii, să ne robeşti puterii tale,

Să nu ne spulberi ultima credinţă

Ce mai avem în lupta necurmată,

Să nu ne laşi zdrobiţi de suferinţă,

Fecioară sfântă, pururi adorată!

*

Dar în zadar ne fu mereu strigarea

Căci plânsul nostru jalnic nu te doare,

Din zări senine nu văd întruparea

Fiinţei tale, mult mântuitoare,

Şi nu ne vin nici vremi de izbăvire

Din groaznicele patimi ce frământă

O lume-ntreagă-n oarba ei pieire…

Au ai murit de mult, Dreptate sfântă?!…

*

(Răsăritul, nr. 12, 15 februarie 1919, p. 5).


Pagina 2 din 41234