Ar exista un primar pentru Suceava | Dragusanul.ro

Ar exista un primar pentru Suceava

Ionuţ Dan Adomniţei

Ionuţ Dan Adomniţei

*

Când PNL a anunţat, pe la jumătatea lunii ianuarie, candidatura, la Primăria Sucevei, a domnului Ioan Bălan, începusem să sper într-o schimbare. Ioan Bălan fusese, ca deputat, membru al Comisiei de supraveghere a SRI, calitate pe care nu o dobândeşti, decât după o verificare temeinică şi doar în condiţiile în care nu ai nici o tară, care să te facă şantajabil. Din păcate, PNL, în care Gorghiu trage “cea”, iar Blaga “hăis”, e la cheremul lui Ion Lungu, e o gaşcă de doi bani, la care cumetrismul e tare şi indestructibil.

*

În aceste condiţii, m-am întrebat, ca tot suceveanul: eu cu cine votez? Cu candidatul PSD, care, mai mult ca sigur, va fi doctorul Brădăţan? Cu Marian Andronache, om onest şi cu experienţă, dar care poartă stigmatul “inimii” (“mărul” era acru) lui Băsescu? Cu ăla, tot din PNL, dar redistribuibil, care calcula, la teve, cât înseamnă 30 % din bugetul primăriei pe patru ani, arătând cu degetul, cică, spre un contracandidat, dar privindu-se în oglindă? Aş!

*

Un candidat bun tânăr, profesionist excelent, harnic, experimentat şi cu un bun-simţ înnăscut, pe care îl apreciază şi puterea, şi opoziţia judeţeană, ar fi actualul administrator al judeţului, domnul Ionuţ Dan Adomniţei. Numai că PSD, care ar putea să-l propună drept candidat, este, ca întotdeauna, un partid sclerozat, şi mai osificat în încumetriri decât PNL. Aşa că Ionuţ Dan Adomniţei nu are nici o şansă de a candida şi nici nu cred că îşi doreşte asta.

*

O soluţie ar exista, totuşi: să încerce să-l convingă prietenii lui (din păcate, nu mă număr printre ei) să accepte o candidatură la Primăria Sucevei, în condiţiile în care s-ar constitui, pe net, un grup mare şi dinamic de susţinători suceveni. Cred că, dacă l-aţi cunoaşte (împreună, putem afla şi laptele prunciei), aţi putea impune târgului ăstuia un viitor. În fond, asta am cerut toţi, după “Colectiv”: oameni noi, tineri şi competenţi, pentru ca, în final, neavând de ales, să ne mulţumim tot cu pomenile de sarmale ale lui Ion Lungu. Până nu vom înţelege că avem dreptul la demnitatea de a ne asigura singuri tot ceea ce dorim, şi nu de a ne lăsa umiliţi cu găluştele parveniţilor, noi nu avem nici o şansă. Păcat!


Comments are closed