a sosirii tale, Doamne | Dragusanul.ro

a sosirii tale, Doamne

Toamnă bucovineană – foto: Victor T. RUSU

 

regăsindu-te-n natură,

frumuseţii tale, Doamne,

verbele ce-mi cresc pe gură

dau conturul blândei toamne

şi se-nchină, şi se-nchină

de din zori în scăpătat

întrupându-se lumină

ca să poposeşti la sfat

 

sus, în ceruri, la cărbunii

de străbunii mei aprinşi

ca să îmi arunce funii

de aleanuri vechi cuprinşi,

şi când joacă, focuri, focuri

se împrăştie pe cer

căci e vremea ca prin jocuri

să te afle în mister

 

regăsind icoana sfântă

a căderii în alean

doar în viaţa care cântă

raiul tău cotidian

şi cu ei rămân de strajă

întomnat de alte toamne

şi mi-i viaţa ca o vrajă

a sosirii tale, Doamne