14 august 1916: România intră în război

*

Comunicatul austriac din 12 iunie 1916 preciza că, „în Bucovina, trupele noastre au stabilit noi poziţii, între Câmpulung-Iacobeni. Înălţimile de la sud de Berhometh-Viznitz au fost evacuate de noi, fără intervenţia duşmanului” (Adevărul, 29, nr. 10510, 14 iunie 1916, p. 4). Începând din 12 iunie, între Cernăuţi şi Odesa a început să circule un tren direct, comunicatul rusesc despre frontul bucovinean vorbind de cucerirea poziţiilor austriece de la Pojorâta, după o luptă de cavalerie, dar şi despre capturarea unor „mari depozite de lemnărie şi 31 de vagoane, părăsite de inamic prin gări”, pe itinerariul Gura Humorului-Raşca (Adevărul, 29, nr. 10511, 15 iunie 1916, p. 4).

*

„Duminică, 19 iunie 1916, orele 4 după-amiaza, a izbucnit un incendiu la Iţacani, la antrepozitele Statului, construite de curând, şi la magazia bogătaşului Hellman. Focul a fost pus şi, din neglijenţă, lăsat să se întindă şi la casele comercianţilor Peretz şi Sonnenfeld şi jandarmeriei. Sentinela rusă de la vamă n-a permis celor de la noi, care s-au grăbit să alerge pentru a stinge focul, şi, cum toate pompele le-au luat austriecii, în retragere, Iţcanii e expus să fie complet distrus. Nu s-a permis nici grănicerilor noştri, care au pompe şi voiau să treacă dincolo, pentru a localiza incendiul” (Adevărul, 29, nr. 10517, 21 iunie 1916, p. 4).

*

În ciuda întâmplării cu focul de la Iţcani, ruşii păreau interesaţi, la această a treia ocupaţie, de refacerea Bucovinei. „În toate localităţile ocupate au găsit uzinele electrice şi conductele de apă stricate de austrieci, în retragerea lor. Ruşii, însă, au adus maiştri speciali, care au reparat toate acestea, căci – zic comandanţii lor – populaţia civilă nu trebuie să sufere de pe urma ocupantului. Începând de ieri (20 iunie – n.n.), funcţionează, şi în Suceava, şi în Iţcani, uzina electrică şi conducta de apă, spre bucuria populaţiei.

*

Comandantul care a fost, la început, în Suceava şi Iţcani a fost înlocuit. În locul său a fost trimis baronul Stempel. Patrula din Iţcani este compusă, acum, din cazaci, în locul românilor basarabeni”.

*

*

Un român din Gura Humorului, cu care reporterul „Adevărului” a stat de vorbă, a povestit că incendierea oraşului său s-a făcut, în timpul luptelor, când austriecii, înainte de a se retrage, au dat foc la nişte „magazii cu cereale şi material de cale ferată. Focul s-a întins, însă, consumând o bună parte din orăşel”. Cât despre populaţie, care se cam speriase, când au văzut în Gura Humorului o patrulă de „30 de cazaci, care s-au dedat la scandaluri”, aceasta s-a liniştit, în clipa în care a luat comanda un căpitan rus, care i-a şi pedepsit pe cazaci, cu câte „o bătaie ca s-o pomenească”. „În Suceava, se aflau depozitate mari cantităţi de făină de grâu. Primăria a pus la dispoziţia locuitorilor, pe un preţ minim, acest produs, care lipsea atât de mult, până acum” (Adevărul, 29, nr. 10519, 23 iunie 1916, p. 3).

*

Pe frontul bucovinean, nu se mai întâmpla nimic deosebit, deşi ruşii ocupaseră Fundu Moldovei şi Valea Putnei încă din 25 iunie 1915, deşi prin Suceava încă treceau trenuri cu sute de răniţi ruşi.

La Cernăuţi, „prăvăliile s-au deschis şi afacerile merg bine. Hotelul „Zum Schwarten Adler”, din Ringstrasse, funcţionează ca şi în vremuri normale. Toate funcţiile superioare au fost încredinţate românilor basarabeni. Astfel, dl căpitan Capşa a fost numit prefect de poliţie, dl Levinschi, şef al Siguranţei, avocatul Danielev, ajutor al şefului de Siguranţă. Prăvăliile sunt deschise, de la orele 6, dimineaţa, până la 10, noaptea. S-a înfiinţat un serviciu medical întins şi cu obligaţia de a da ajutorul medical gratuit pentru populaţia săracă. Sergenţii de stradă sunt toţi aduşi din interiorul Rusiei. Este, însă, şi o poliţie locală, care poartă un semn distinctiv. Podurile stricate de austrieci încep a se repara. Poduri provizorii se construiesc. În curând, se va pune în circulaţie trenul Iţcani-Cernăuţi” (Adevărul, 29, nr. 10531, 5 iulie 1916, p. 2).

*

*

Odată ocupată de ruşi, Bucovina a lunecat într-un con de umbră, ca şi cum ar fi fost o rubedenie bolnavă, încredinţată unor mâini pricepute. Presa din România mirosea a pulbere şi, din 14 august 1916, când s-a întrunit Consiliul de Coroană pentru a decide intrarea în război, coloanele ziarelor româneşti se transformă în versuri de epopee, mai ales că, în noapte de duminică, 14/15 august 1916, „trupele noastre au atacat frontiera austro-ungară”, iar „ruşii au început a trece în Dobrogea, fiind primiţi cu entuziasm de populaţie” (Adevărul, 29, nr. 10573, 16 august 1916, p. 1).

*

Regatul României are, în sfârşit, parte de propria-i poveste eroică, la care tânjea de mult prea mult timp, aşa că proclamaţia de război şi ordinul de zi către armată sunt receptate ca nişte adevărate Evanghelii, în ciuda primitivismului frazării şi a inexactităţii unor enunţuri:

*

* 

„Proclamaţia de război

*

Români,

Războiul care de doi ani a încins tot mai strâns hotarele noastre a zdruncinat adânc vechiul aşezământ al Europei şi a învederat că pentru viitor numai pe temeiul naţional se poate asigura viaţa paşnică a popoarelor.

Pentru neamul nostru el a adus ziua aşteptată de veacuri de conştiinţa naţională, ziua Unirii lui.

*

După vremuri îndelungate de nenorociri şi de grele încercări, înaintaşii noştri au reuşit să întemeieze Statul Român prin Unirea Principatelor, prin războiul Independenţei, prin munca lor neobosită pentru renaşterea naţională.

Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor încheind pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazu a înfăptuit numai pentru o clipă: Unirea Românilor de pe cele două părţi ale Carpaţilor.

*

De noi atârnă astăzi să scăpăm de sub stăpânirea străină pe fraţii noştri de peste munţi şi din plaiurile Bucovinei unde Ştefan cel Mare doarme somnul lui de veci.

În noi, în virtuţile, în vitejia noastră stă putinţa de a le reda dreptul ca într-o Românie întregită şi liberă, de la Tisa la Mare, să propăşească în pace potrivit datinilor şi aspiraţiunilor gintei noastre.

*

Români,

Însufleţiţi de datoria sfântă ce ni se impune, hotărâţi să înfruntăm cu bărbăţie toate jertfele legate de un crâncen război, pornim la luptă cu avântul puternic al unui popor care are credinţă neclintită în menirea lui.

Ne vor răsplăti roadele glorioase ale isbândei.

Cu Dumnezeu înainte

Ferdinand

 *

Preşedintele consiliului de miniştri şi ministru de război, Ion I. C. Brătianu.

Ministru al Afacerilor Străine, Em. Porumbaru.

Ministru de Finanţe, E. Costinescu.

Ministru de Interne, V. G. Morţun.

Ministru de Domenii, Al. Constantinescu.

Ministru de Industrie, Al. Radovici.

Ministru al Lucrărilor Publice, Dr. C. Angelescu.

Ministru de Justiţie, Victor Antonescu.

Ministru de Culte şi Instrucţie, I. G. Duca.

*

*

Ordinul de zi al regelui către armată

*

Ostaşi,

V-am chemat să vă purtaţi steagurile voastre peste hotarele unde fraţii noştri vă aşteaptă cu nerăbdare şi cu inima plină de nădejde.

Umbrele marilor Voevozi Mihai Viteazu şi Ştefan cel Mare a căror rămăşiţe zac în pământurile ce veţi desrobi, vă îndeamnă la biruinţă ca vrednici urmaşi ai ostaşilor cari au învins la Răsboieni, la Călugăreni şi la Plevna.

*

Veţi lupta alături de marele naţiuni cu care ne-am unit. O luptă aprigă vă aşteaptă. Cu bărbăţie să îi îndurăm însă greutăţile şi cu ajutorul lui Dumnezeu isbânda va fi a noastră.

Arătaţi-vă deci demni de gloria străbună.

De alungul veacurilor un neam întreg vă va binecuvânta şi vă va slăvi.

Ferdinand”

*

(Adevărul, 29, nr. 10573, 16 august 1916, p. 2).

 *

Nu am să urmăresc îndeaproape mărturiile despre războiul României, capitol de demnitate naţională românească suficient de cunoscut, ci, în măsura posibilităţilor, ştirile mărunte despre suferinţele bucovinenilor şi ale Bucovinei, în vremurile tulburi ale acelui război.