vor accepta zicălaşii MERITUL BUCOVINEI?

Cale de peste o mie de cântece româneşti, scoase de sub colbul veacurilor şi înfăţişate în lumină prin concerte şi fonotecări, nu a fost zi în care să nu fi vorbit despre „noi, zicălaşii“. Mă includeam cu atâta patos în echipa aceasta de recuperatori de spiritualitate, încât, atunci când cineva m-a întrebat la ce anume cânt eu, i-am răspuns nepremeditat şi fără ezitare: „La creier!”. Astăzi (de fapt e deja… ieri), însă, am primit un telefon, prin care am fost informat că luni, 26 noiembrie 2018, la ora 14, Preşedintele C. J. Suceava, domnul Gheorghe Flutur, intenţionează să acorde diploma „Meritul Bucovinei” unor iniţiative culturale de excepţie, precum „Zicălaşii” şi „Dialogul Artelor”, şi că s-ar bucura dacă noi, zicălaşii, i-am cânta vreo zece minute din „Cântecele Unirii”. Cu mare plăcere, oricând, oriunde, iar când e vorba de domnul Gheorghe Flutur, la oricare ceas din zi sau din noapte, noi, zicălaşii, suntem gata să-i cântăm, inclusiv în postura de singur spectator.

Şi-atunci, care-i problema? Asta m-am tot întrebat, toată noaptea, şi abia adineauri am aflat un răspuns: Cum să accept semnul egalităţii între demersul recuperator „Zicălaşii” şi „Dialogul Artelor”? Cum şi cine şi-a permis insultătoare ecuaţie „Zicălaşii” = „Dialogul Artelor”?

Nu ştiu dacă muzicienii muzicieni Petrică Oloieru, Răzvan Mitoceanu, Ionuţ Chitic, Narcis Rotaru şi Adrian Pulpă vor accepta sau nu „Meritul Bucovinei”; pot să-l primească – şi chiar că îl merită; dar pot să-l şi refuze, din pricina tentativei de umilire, ca să-i rămână domnului Gheorghe Flutur 2 merite ale Bucovinei pentru „Dialogul Artelor”.

Eu doar atâta ştiu, că, în 26 noiembrie 2018, după ora 14, se va produce o delimitare de termeni, urmând să supravieţuiască unul singur: „noi, zicălaşii” sau „Zicălaşii”.