Vatra Dornei: Bucovina Acoustic Park 2018
Oricâtă încredere am (şi am!) în partenerii dorneni ai Centrului Cultural „Bucovina” – primarul Ilie Boncheş, viceprimarul Marius Râpan şi Violeta Codorean, director al Casei de Cultură – oricât şi oricâtă vreme ne-am tot sfătuit noi, în ultimele luni, tot era necesară o călătorie în petecul de rai pământesc, numit Vatra Dornei. Nu doar pentru că urmau să fie semnate actele de parteneriat şi să se stabilească detalii tehnice pentru ediţia actuală, ci şi pentru a vedea şi decide împreună locaţia ediţiei de anul viitor, 2019, pentru că, destul de curând după ediţia din acest an (6-8 iulie 2018), în preajma ruinatului Cazinou se vor amplasa organizările de şantier şi va începe munca migăloasă la recuperarea unui monument unic, dar cumplit de compromis din pricina unor puzderii de vinovăţii individuale şi de grupări, de care nu e nevoie să mai vorbesc. Deci, în acest an, festivalul se va desfăşura pe vechea locaţie, din parc, iar în anii care vor urma, până la finalizarea Cazinoului, la baza pârtiei „Veveriţa”.
Mi-am dorit mult, în ultimele decenii, să contribui la o mai mare apropiere a tinerilor din Ardeal şi din Moldova, dar prima mea tentativă, cea a unei înşiruiri de statui, de la Reuseni, la Bistriţa, care să marcheze Calea lui Ştefan cel Mare şi a lui Vlad Ţepeş, după asasinarea lui Bogdan Vodă, nu s-a mai putut împlini. Şi-atunci am căutat altceva, iar ediţia din 2017 mi-a demonstrat că, dacă o ţinem tot aşa, avem toate şansele să facem din Bucovina Acoustic Park o deschidere a Moldovei către Ardeal şi a Ardealului către Moldova, muzica fiind, prin rosturile sale dumnezeieşti, o fereastră spre universal. De data asta, am avut noroc, pentru că primarul oraşului Vatra Dornei, domnul Iliuţă Boncheş, e croit din stofa aceea a bărbăţiei care face să conteze o strângere de mână cât o sută de proiecte şi de contracte; îi seamănă, deşi mult, mult mai tânăr decât noi (eu sunt de-un leat cu Iliuţă Boncheş, deci e normal să fim prieteni), viceprimarul Marius Râpan, al cărui nume vine de la cel străvechi al Carpaţilor (Riphae) şi care, ca tânăr intelectual, şcolit la Cluj-Napoca, chiar îţi stârneşte ideea de stâncă în calea vremii; îi seamănă şi Violeta Codorean, olteanca devenită „fata de la munte”, cu un înnăscut sentiment al îndatoririlor faţă de identitatea spirituală românească, pe care şi-l asumă entuziastă, ca să evite tragedia de a auzi cum i se prăbuşesc luminile prin suflet.
Ţin mult la oamenii ăştia, ţin şi la doamna Rodica Boncheş (nu pentru că e soţia primarului, ci pentru că este prietenul meu), ţin atât de mult la tinerii, la bătrânii şi la cărturarii dorneni (ce splendidă lume creatoare de literatură şi de artă plastică are acest ţinut!) încât vreau să le rămân o amintire duioasă. Eu, nu festivalul, care are viitor şi prin fiul meu Andi, şi prin prietenul nostru Mihnea Blidariu, de la Luna Amară, dar mai ales prin tinerii dorneni. Şi m-am bucurat, astăzi, în drum spre Primărie, să întâlnesc trei fete cu tricourile festivalului lor întâmpinând soarele.
Despre ce va fi pe scena festivalului Bucovina Acoustic Park de la Vatra Dornei, în serile de 6-8 iulie 2018, prefer să nu vorbesc, ci doar să-mi pun sufletul garanţie. Ştiu ce pregătim noi de luni de zile, ştim ce vor pierde cei care nu vor alege să petreacă primul sfârşit de săptămână a lunii iulie la picioarele lui Dumnezeu, acolo unde încă se va mai auzi muzica astrelor – după cum povestea Pithagoras, cu trimitere la minunata vechime a vechimii.