unde mâine e tot ieri

*

iarăşi, tu: pe la fereastră,

vălmăşag de aripi calme

care-şi caută destinul

într-un anotimp pribeag

şi o pasăre măiastră

cuibărindu-se în palme

când o-nfăşură seninul

cu un veşnic drag de drag

 *

iarăşi, eu: în jur, tăcerea,

fascinantă catedrală,

tot înalţă turnuri sfinte

până-n cer, ba şi mai sus,

unde, limpede ca mierea,

o lumină ideală

a cioplit nişte cuvinte

să le-nchine lui Iisus;

*

iarăşi, noi: magii se-nchină

cu o cosmică risipă

de cadouri şi aleanuri

îndemnându-te să speri,

că ţi-i sufletul lumină

ce vâsleşte din aripă

dintr-un van, spre alte vanuri,

unde mâine e tot ieri