tot femeia drept destin
*
vin ţăranii prin oraş
fiindcă vor să se închine
sfinţilor plini de păcate
care bântuie pizmaşi
că în târgul cu cetate
doar femeile-s divine
şi-au împrumutat şi aripi
dintr-un basm cu uriaşi,
*
iar ţăranii, sub cămaşa
unor vieţi neînsemnate,
bat mătănii şi fac cruce
cam în faţa tuturor,
căci au suflete din vremuri
lăstărind tot mai uscate
şi renunţă să mai pună
astăzi mâna pe topor,
*
iar în târg profită sfinţii,
semănând prin preajmă ura
şi ameninţând mulţimea
cu suprema judecată,
timp în care doar femeia
a despovărat natura
de suprema-i frumuseţe
şi o poartă câteodată,
*
încât eu, cu tălpi rănite
de ţăran pentru vecie,
calc pe urma ei prin aer
fiindcă sper să mă închin
universului şi lumii
prin această veşnicie
şi să capăt, după-aceea,
tot femeia drept destin