Toamnă suceveană
*
Şi n-aş fi ştiut, şi n-aş fi băgat de seamă, dacă nu aş fi văzut florile. Ca nişte bucurii mărunte, omeneşti, sunt florile toamnei. Freamătă luminile, adăpostindu-se prăbuşit în culori, înoată luminile în nişte sfericităţi secrete, pe care simţi nevoia să le desluşeşti pe cer. Dar cerul e ca o lespede funerară şi abia în amurg se dezlănţuie sub povara sacră a culorilor pământeşti. Şi e minunat între flori şi cer amurgit, şi e atâta linişte între flori şi cer, încât nimic altceva nu mai contează.
*
*
*
*
*