suflete, cine-mi mai cântă?

hei, suflete, suflete, paharul e plin,

prietenii dorm cu capul pe masă

şi zorii se lasă, dar nici că-mi mai pasă

că-ndată se face senin,

te storc de cuvinte, suflet al meu,

şi cerul în file îşi află popas,

vom trece la pas cântării dând glas

de ştii să te faci curcubeu

căci încă-i devreme în tot ce-i târziu,

miresele plâng şi ne-aşteaptă,

dar viaţa-i nedreaptă şi-n mine înnoaptă

un cântec din urmă pustiu,

pustiu e în preajmă şi se-nspăimântă

ogorul prin vremuri trudit,

iar dacă-n sfârşit vei fi adormit,

suflete, cine-mi mai cântă?