suflete, cine-mi mai cântă?
hei, suflete, suflete, paharul e plin,
prietenii dorm cu capul pe masă
şi zorii se lasă, dar nici că-mi mai pasă
că-ndată se face senin,
te storc de cuvinte, suflet al meu,
şi cerul în file îşi află popas,
vom trece la pas cântării dând glas
de ştii să te faci curcubeu
căci încă-i devreme în tot ce-i târziu,
miresele plâng şi ne-aşteaptă,
dar viaţa-i nedreaptă şi-n mine înnoaptă
un cântec din urmă pustiu,
pustiu e în preajmă şi se-nspăimântă
ogorul prin vremuri trudit,
iar dacă-n sfârşit vei fi adormit,
suflete, cine-mi mai cântă?