sub jarişte de lumânări
se-aprind luminile-n oraşe
iar condamnaţii la-ntuneric
petrec la mesele tăcerii
învinşi de cupele cu vin,
deasupra-s stelele vrăjmaşe
şi-un necuprins atât de sferic
înşfacă aripile serii
şi le transformă în destin
să poţi zbura cu o ninsoare
ce va veni să-ţi dea de veste
că va fi altă înviere
în vămile de sub ninsori
şi-n cer un corn de vânătoare
măsoară filele-n poveste
doar condamnaţii să mai spere
în întrupările din zori,
dar tu, dacă te ai pe tine,
de viscol nu te laşi răpus
şi mi te vindeci cu pădurea
captivă-n patru depărtări
căci vin colinde să-ţi închine
acelaşi cântec presupus
şi-ncărunţind din veci aiurea
sub jarişte de lumânări