Stăpânirea rromo-română în Roma

        Cei ce ne-au condus spre zări portocalii dau vina pe ăştia, spre USLaşi, care ne conduc spre zări roşii, galbene şi albastre, când nu trag unul hăis şi celălalt cea.

         Basarabeanul Efim Tarlapan izbutise să exprime, cât se poate de plastic, realitatea românească din ultimele două decenii: “Ţara mea, romano-daca, / Ară ţelina cu vaca, / Are boi, dar permanent / Îi trimite-n Parlament!”.

         Între timp, greve la Arpechim, la Oltchim, la Poştă şi unde mai vrei şi nu vrei.

         Între timp, generaţiile de rromi şi de români iau cu asalt baştina primordială, superba Romă. Vorba lui Vadim: Vom fi, iarăşi, ce-am fost, ba mai mult decât atât!

        Numai că citatul întreg, din scrisoarea lui Petru Rareş, către Doamna Sa, pe care îl aplică toţi politrucii contemporani, dar cu o cruzime greu de imaginat şi, cu atât mai puţin, de justificat, spune cam aşa: “Am fost la Măria Sa, Sultanul, care ne-a iertat şi ne-a încredinţat iar tronul Moldovei. Deci, vom fi iarăşi ce-am fost, ba, mai mult decât atât, vom putea lua capul tuturor duşmanilor noştri!”.

         Chiar nu aveţi impresia că ăştia, pe care-i tot votăm şi alegem prin rotaţie, ne socotesc duşmani şi nu ostenesc să ne tot ia capul?