şi sufletul pe cer a fulgerat | Dragusanul.ro

şi sufletul pe cer a fulgerat

1 desen

*

de primăvară m-au prădat asceţii

şi bat în ea ca-ntr-o tipsie spartă

să izgonească hăt rodirea vieţii,

iar pasărea, crucificată moartă

pe cerul larg, îmi picură în sânge

ceva dintr-o revoltă-n pregătire

şi pentru că-s ursit să nu ştiu plânge

mi-i sufletul întreg o răzvrătire,

*

mai e puţin şi o să vină vara,

iar de căldura ei mi-i tare dor,

un lăutar bătrân şi-a spart vioara

şi, risipindu-şi cântecele-n zbor,

păşeşte-n trupul meu cu-nfrigurare

închipuindu-şi poate că în doi

vom izgoni din lunga aşteptare

toţi şerpii verzi ai lacomelor ploi

*

şi vom aduce până-n zări lumină

să vindecăm ce e de vindecat,

dar încă plouă tainic prin grădină

şi sufletul pe cer a fulgerat