Se râsfrânse peste lume blândul zâmbet: Расе vouă!
*
Joi:
*
Miezul nopţii. Dorm în pace suferinţele umane,
Văl de linişte pluteşte pe grădina Ghetsimane;
Jos, pârâul Cedron cântă, presărat ca flori de stele.
S-ar părea că-n noaptea asta dorm şi duhurile rele.
*
Dorm, pe-aproape ucenicii, iar Iisus, singur se roagă.
Deodată, din visare, tresări grădina-ntreagă:
Se-auzi sărutul Iudei, licări o spadă-n aer
Şi măslinii murmurară, deşteptaţi de tristul vaier.
*
Vineri:
*
Cer albastru şi Golgota geme-n răcnet de barbari.
Suferă pe crucea morţii Dumnezeu, între tâlhari.
Buza lui Isus e arsă, fruntea-i sângeră de spini;
Torturat de remuşcare, plânge Iuda sub măslini.
*
S-a-nnoptat în miezul zilei: cerul nu mai vrea să vadă
Adevărul şi iubirea date răutăţii pradă…
Un suspin: „O, tată, tată, pentru ce m-ai părăsit?”.
Dumnezeu se-nduioşează, negurile s-au topit.
*
Capul fiului se pleacă, sufletul e mântuit.
Tremură-ngrozit pământul şi scriptura s-a-mplinit.
Uluiţi, răstignitorii au rămas fără cuvânt,
Undeva, de-un pom atârnă Iuda, clătinat de vânt.
*
Sâmbătă:
*
Ceru-ntunecat se-ntinde ca un doliu de năframă
Peste lumea-n care plânge o fecioară. Şi o mamă.
Ucenici, orfani de Domnul, rătăcesc stingheri pe uliţi,
Adevărul zace-n groapă, între spede şi-ntre suliţi.
*
Duminică:
*
Îngerul cu-aripi de raze a venit din slăvi cu zorii,
S-a cutremurat pământul, înlemnit-au păzitorii.
Glas de înger, groapa goală, amuţită orice gură.
S-a-mplinit, din vorbă-n vorbă, profeţia din scriptură.
*
Adevăr zic, se schimbară în aureolă spinii,
Şoapte dulci de mângâere răspândeau în vânt măslinii
Şi pe când natura-ntreagă se scălda-n lumină nouă,
Se râsfrânse peste lume blândul zâmbet: „Расе vouă!”.
*
George A. PETRE
*
(Vestul României, Anul II, No. 35, Duminică 27 aprilie 1924)