Scrisori de-ale lui Aron Pumnul (I) | Dragusanul.ro

Scrisori de-ale lui Aron Pumnul (I)

Aron Pumnul Familia 15 din 1866*

O interesantă corespondenţă între Aron Pumnul, “pecetea dumnezeirii” pe destinul Bucovinei, şi Aurel Paul Bănuţ, pe atunci student în drept la Sibiu şi, în 1902, primul editor şi redactor responsabil al gazetei literare “Luceafărul”, care se tipărea în „Tipografia Poporului Român” din Budapesta, VI, str. Vórösmarty nr. 60a, mi-a atras atenţia prin abundenţa de amănunte din viaţa lui Pumnul, de care bucovinenii de ieri şi de astăzi nu par să fi auzit vreodată.

*

Fără îndoială, celelalte epistole sunt mult mai interesante decât următoarele două, datate în aceeaşi zi de 22 septembrie nou 1864, când Pumnul, deşi bolnav şi tot mai lipsit de putere, nu se reţinea de la nici un efort pentru ajutorarea tinerilor cu potenţial din Bucovina şi din Ardeal.

*

Una dintre cele două scrisori a fost reprodusă doar olograf, surprinzându-mă prin acurateţea limbii, care diferea mult de scriera lătinistă pe care o promova Aron Pumnul de la catedra gimnaziului cernăuţean şi, mai ales, din postura de autor de  “lepturarii”, deci de manuale şcolare pentru literatură. Iată cele două scrisori, pe cea olografă desluşind-o şi copiind-o eu:

*

„Cernăuţi, 22 Sept. c. n. 1864.

Fiule Bănuţe!

*

Pleacă îndată, împreună cu mine, genunchii înaintea icoanei Maicii Domnului şi-i mulţămeşte şi tu că mi-a ajutat să-ţi pot câştiga stipendiul ştiut şi pe anul viitor 1864/5!

*

Chiar acum am primit de la bravul Ministru scrisoarea oficioasă, cu datul: Bucureşti, 27 August 1864, Nr. 41948, în care îmi înştiin­ţează că, sub Nr. 3600, a însărcinat pe bancherul statului să-mi trimită acel stipendiu numaidecât.

*

Eu m-am temut foarte că, pe anul viitor, va înceta acel stipendiu, din cauza inundaţiilor şi a lipsei celei mari, provocate de acea inundaţie în finanţele statului. De aceea, am scris în zece rânduri pentru acel stipendiu la toţi cunoscuţii, care au înrâurinţă la Minister, începând de la Aprilie trecut şi până la August trecut, şi necum să fi câştigat ceva, dar nici măcar răspuns n-am primit până acum.

*

Dar noroc de la Dumnezeu şi de la Maica Domnului, că chiar pe când avea să se hotărască astă cauză, după raportul şi petiţiunea ce am făcut către acel Minister, se făcu Ministru de învăţământ bravul bărbat Vasile Alexandrescu-Ureche, strănepotul vestitului istoric moldav, un vechi amic al meu, şi unul din cei mai renumiţi literatori români. Deci el, cu toate scăderile şi neajunsurile din ăst an ale finanţe­lor statului României, hotărî totuşi ca să facă ce va face şi să dea ajutor cât de puţin spre renaşterea naţionalităţii române în Buco­vina: şi aşa hotărî să dea stipendiul ştiut şi pe anul viitor.

*

Drept aceea, fiule Bănuţ, îndată ce vei primi această scrisoare frăţească, să-mi trimeţi adeverinţă despre primirea stipendiului, căci chitanţa ce mi-ai trimis-o mai înainte nu este bună, fiindcă ai scris întrânsa datul primirii într-un timp când încă nici nu se hotărî la Minister dăruirea stipendiului. De aceea, ade­verinţa ce mi-o vei trimite acum să fie fără dată, că data o voi pune eu, când va sosi stipendiul şi când ţi-l voi trimite, căci până în minutul acesta n-a sosit, dar cred de sigur că, până în două-trei zile, va sosi, de bună-seamă.

*

Adeverinţa, ce mi-o vei trimite, să sune din cuvânt în cuvânt în chipul următor:

*

Adeverinţă.

Prin aceasta adeveresc că am primit astăzi, prin Dl Arune Pumnul, profesorul literaturii române la gimnaziul plenar din Cernăuţi, suma de o mie două sute (1200) de piaştri, ca stipendiu pe anul scolastic 1864/5. Aceasta o adeveresc prin însăşi subscrierea mea proprie. Sibiu 1864.

Idest 1200 piaştri

*

Paul Bănuţ,

ascultător de drepturi la Academia din Sibiu”.

*

Pumnul olograf LUCEAFARUL 4 1902

*

„Ţi-am descris, în epistola de dimineaţă, istoria stipendiului tău, şi acum, în astă epistolă, ţi-am însemnat datul şi No. Ministerial, pentru ca la tâmplare să nu mai fiu în viaţa la anul viitor, să ştii însuţi unde să mergi, să-ţi câştigi stipendiul şi mai departe.

*

Cu toate acestea, dacă eşti bun la Dumnezeu, fă rugăciuni şi roagă ca să mă însănătoşească Dumnezeu până la anul viitor, ca să pot face în vacanţe o călătorie până la Bucureşti: şi atunci pentru mersul de absolvit la Viena îţi voi câştiga un stipendiu cel puţin de patru sute de florini v. a. (vienezi – n. n.).

*

Fii sănătos, fiule! şi te sărut. Îţi doreşte

Al Tău

bolnav părinte

Autograf Pumnul

 *

(Luceafărul, I, nr. 4 din 15 octombrie nou 1902, pp. 62, 63)