roșca zară, patologic fără creier | Dragusanul.ro

roșca zară, patologic fără creier

*

Că neculai roșca, pitecantropul ne-obiectiv, nu are creier și că e un mardeiaș de presă de doi bani, în tradiția oficinei (reamintească-și de dezvăluirile procesuale Romulus Nicolae vs Dragoș Calițoiu), știam. Deci nu e o surpriză pentru mine că roşca se năpustește de-a-mboulea asupra mea, pentru că am „îndrăznit” să combat nerozia lui și a celuilalt vag alfabetizat, zară dinu, care au izbutit marea performanță „culturală” de a „interzice” un concert simfonic, la Suceava, cu opera lui Ciprian Porumbescu și se laudă nerod cu asta în chiar ziua când Ciprian Porumbescu a pus capul pentru odihnă veșnică. Individul confundă cultura cu barabulele și vrea licitații pentru un bun care nu are preț, pentru că ține de patrimoniu, chestie care mă obligă să-mi aduc aminte cum, la ediția „Bucovina Rock Castle” de anul trecut, după ce și-a plătit biletul (eu am dispus să nu se dea invitaţii decât ziariştilor care promovează cultura), roşca și-a vârât legitimația de mardeiaș în ochii unei colege, care vreo trei luni după aceea numai în spaimă a trăit.

*

Încântat că i-a lăsat pe suceveni fără un concert simfonic „Porumbescu”, acest banal substantiv comun al mediocrității „obiective” se ia și de două făptuiri culturale de excepție, albumul de artă „Confesiuni cromatice”, de Radu Bercea, și concertul „Airs nationaux roumains” al „Zicălaşilor”, care a adus în contemporaneitatea noastră, în premieră mondială, partiturile colecţiilor lui Karol Mikuli. Barabula „obiectivă” habar nu are că, înainte ca instituţia să scoată la licitaţie diverse prestări de servicii, se lucrează o carte sau un concert, în vreme ce este propus pentru programul cultural al Centrului Cultural „Bucovina” pe anul următor. Apoi se scriu proiectele, care sunt aprobate de consiliul de administraţie şi de Consiliul Judeţean Suceava, după care instituţia, şi niciodată eu, în baza acelui existent, organizează licitaţii sau negociază direct, aşa cum cere legea cu aplicabilitate în cultură (am cerut-o şi am să le-o prezint şi vag alfabetizaţilor). Deci, de câte ori scriu despre o carte sau un concert în pregătire, pentru că face parte din programul cultural al anului în curs, eu scriu despre cronologia unui act creator, de licitaii şi alte marafeturi ocupându-se serviciul de specialitate din instituţie. Fără să existe cartea sau concertul, nu se poate licita nimic, iar prezentarea unui fapt cultural împlinit constituie premisa unei eventuale licitaţii, care nu ţine de realizarea operei, ci de încredinţarea ei patrimoniului naţional.

*

 Singura mea obligaţie, în postura de coordonator al unui proiect, vizează realizarea artistică a acelui proiect şi respectarea limitei maxime a bugetului aprobat pentru acel proiect. De pildă, pentru costumele „Zicălaşilor”, se aprobase un buget de 7.000 lei, dar s-au cheltuit doar 4.000, pentru că mi-am pus mintea (ceea ce roşca zară nu posedă!) la contribuţie şi, concepând bine suprapunerile, s-a putut face economie de materiale. Dar de unde să ştie roşca zară (consumul exagerat de alcool dăunează sănătăţii!, zice o reclamă umanitară) cum stau lucrurile? Cum să priceapă ei că un slujitor al culturii ca mine doar propune şi realizează făptuiri culturale, fără implicări în actul administrativ şi fără să manevreze un ban sau o achiziţie publică?

*

Opera lui Ciprian Porumbescu nu a avut parte, niciodată, la Suceava de o interpretare orchestrală integrală. În România, nici o filarmonică, exceptând-o pe cea din Bacău, nu a avut o astfel de nobilă asumare de responsabilitate. Şi vin doi analfabeţi de presă şi interzic un astfel de concert. Să vă fie ruşine, roşca zară!