roman istrati: însingurare

da, mamă, liliecii bat flori de întuneric

peste fântâna uitată şi pustie

cumpăna rupe ochiul de apă

şi caii mor legaţi de câmpie

*

da, am călcat cu umbrele ploii

până dincolo-n casa de-amiază

mi-au rămas palmele ude şi-n cer

caii de lut mai nechează

*

va rămâne la ultima cină

tot vinul şi-o pâine de aur

plec în noaptea cu hulubi de zăpadă

şi-mi freamătă-n somn un balaur

*

cocoşii albi mai fulgeră-n munte

şi melcul aprinde ceara din ploi

singuri brazii-mi pregătesc veşminte

pentru judecata de apoi

*