roman istrati: Identitate

Voim putere cum voim un galben

noroc găsit în praful de pe șanț

luminii îi voim atâta umbră

cât apăsarea mâinii să nu schimbe

însemnul din veriga unui lanț.

*

Vina aceasta ne-am făcut-o noi

ea vine din părinți și mai departe

îi ducem miezul fără să-l schimbăm

din rădăcina lui până la moarte.

*

Oricât schimbarea ar putea aduce

o trecere din noi spre alte cercuri

greșim cu fapta ori greșim cu gândul

așa cum ieri greșeau bunicii

păcătuind de sfânta miercuri,

*

totu-i o stea mereu aceeași

sămânța miezul nu și-l schimbă

oricât de greu ar fi îndemnul

iar noi rămânem toți la fel

și ni se schimbă doar însemnul.