Provocarea medicului Bogdan Atănăsoaie

*

Eram la Cluj, în mijlocul întregului meu clan, stabilit pentru totdeauna în inima Ardealului, când, din Suceava, mi-a sosit o întrebare: Cu cine aţi vota, în decembrie? Instinctual, aş fi vrut să răspund: Cu nimeni. Apoi, crezând că am de-a face cu un sondaj de opinie, cu care un student la sociologie îşi asigură existenţa, am prins să cuget, dar Suceava mi se înfăţişa aidoma unei imense pustietăţi, pe care cu nici un chip nu o puteam popula.

*

După ceva vreme, am răspuns lapidar: Bogdan Atănăsoaie, Ionuţ Adomniţei şi cam atât. Imediat, după aceea, a venit o altă întrebare: Cine-i Ionuţ Adomniţei? Fostul administrator public al judeţului, am răspuns, pentru “localizare”: un om tânăr, inteligent, manierat şi foarte priceput în administraţie.

*

Aş fi avut multe de adăugat despre băiatul acesta, pe care l-am îndrăgit, aşezându-l, sentimental, lângă copiii mei, dar rămăsesem uimit să aflu că întrebările îmi veneau de la medicul psihiatru Bogdan Atănăsoaie, o somitate a Sucevei, dar care are dezavantajul tinereţii, prospeţimea vârstei provocând invidia clasicei suficienţe bucovinene. Îl ştiu şi îl preţuiesc de mulţi ani, inclusiv pentru trăirea rock-ului cu toţi porii, îi cunosc tatăl, soţia, fetele, dar şi plusul adus, prin propria cutezanţă, sănătăţii publice în acest judeţ.

*

Când caut o fotografie cu Bogdan Atănăsoaie, înclusiv pe contul lui de Facebook, nu găsesc decât figurativul de mai sus, în care cititorii medicului Atănăsoaie au marcat nume demne de toată consideraţia, precum universitarul Liviu Dospinescu (iertare, domnule profesor, că v-am uitat, deşi vă ştiu şi preţuiesc de când eraţi copil!), Doru Birhala, Lorena Ignătescu, Cristian Hostiuc, Dorin Chiribucă, Oana Denis Rotariu, Viorel Ivanciuc, Monica Buzdugan, Cerasela Vatamanescu, Cristina H. Juravle, Mihaela Hură, Mariana Mihai, Veronica Crina Vereş, Angelica Ciobotaru, Cristina Busuioc, Dorin Rotariu, Dumitru Burada, Viorica Ivan, Aegis Teh, Ileana Bojoi – şi aşa mai departe, adică oameni tineri şi cu multă carte, pe care, regretând că nu-i cunosc şi nici dumneavoastră nu-i cunoaşteţi, chiar că aş miza, descifrând o rază de speranţă sub ninsorile nervoase ale lui decembrie. În oamenii aceştia, pe care mi-i desluşesc medicul Bogdan Atănăsoaie şi, indirect, universitarul Liviu Dospinescu, sunt gata să investesc încredere, dar fără să-l uit pe Ionuţ Adomniţei, care a dat o primă probă a profesionalismului său în administraţie. De asta am şi distribuit şi separat figurativul fotografic, în care, cu puţină bunăvoinţă, poţi să “vezi tot”, inclusiv viitorul, care, vorba lui Teodor Mazilu, nu mai este ce-a fost.