prin răvășirea zilelor în zile
*
bătrânii filosofi mușcau din viață
ca dintr-un măr și mestecau în dinți,
deși cum se trăiește nu se-nvață,
ci e un dat ce vine din părinți
sub tălpi cu ierburi și cu cerul sus
în răvășire de lumini și stele,
cu pilda schingiuirii lui Iisus
adeseori în paginile mele
*
în care eu, cu sufletul rănit
din taina universului prelins,
în fiecare zi am amurgit
și-n cumpenele nopții m-am tot stins
lăsând pe masă pururi în derivă
și cărțile nescrise, însă vii
sub coaja zilei ce ne stă-mpotrivă,
și-nvățături cum să începi să fii,
*
fiindcă mi-i dat să mușc și eu din măr,
uitând de pulsul zilelor ostile
care-ți impun un singur adevăr
prin răvășirea zilelor în zile