Pribeag printre amintiri

Niciodată nu am căutat prin rafturile cu amintiri ale copiilor mei şi rău am făcut, pentru că şi o bună parte din viaţa mea se afla pe acolo. Vie, tumultoasă, dedicată, închinată devenirii lor. Fotografii, ziare (Cozmina a fost coordonatorul de joc al echipei de baschet a Colegiului Naţional “Petru Rareş”, iar din Franţa studiilor ei universitare – a doua facultate, plus master – are o puzderie de fotografii), colecţii de timbre, de monede, de reviste (deja împachetate pentru Darius Andrei), albume de artă (astea merg la Carina Ioana) şi multe, multe, multe chestii care încă-mi mai clatină sufletul. De unele dintre ele nici nu îmi mai aminteam, deşi însemnau, într-un anume fel, adevărate predestinări pentru întreaga noastră familie:

Regăsesc, în rafturile copiilor mei, mărturii ale momentelor esenţiale pentru noi (nunta Cozminei, debutul lui Andi în muzică rock etc.), mă regăsesc şi mă retrăiesc în fiecare lucru, în ciuda faptului că, dintotdeauna, ca şef de familie, am existat şi exist mai mult în viitor.

Iar dimineaţa acestei zile, când m-am regăsit pribeag printre amintiri, aduce prospeţime în viitorul care urmează, ceea ce tor înseamnă ceva.