Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Fürstenthal sau Voivodeasa

1894: Kleines deutsches Bauernhaus in Fürstenthal (Voivodeasa)

FÜRSTENTHAL. Colonia germană de la Suceviţa, de pe valea Voivodesei, înfiinţată în 1792, cu germani din Boemia, s-a numit Fürstenthal. Contele Feodor Karacsay de Valyesaka, participant, în 1788-1791, la asediul Hotinului şi la marile bătălii de pe teritoriul Moldovei, bun cunoscător al fiecărei regiuni moldoveneşti, susţinea că „importante sunt sticlăriile de la Crasna-Ilski, de la mănăstirea Putna şi de la Voivodeasa, de lângă Suceviţa, ale căror produse de sticlă sunt trimise până la Constantinopol”[1]. Dar „eforturile statului de a atrage coloniști străini (în special germani) în țară s-au oprit în 1803… Chiar la începutul primului an de la întemeierea localităţii Fürstenthal, a apărut „Ordonanța guvernamentală din 4 martie 1803. Nr. 5.302, care se aplică tuturor domeniilor și instanțelor municipale care se află deja în țară, precum și coloniștilor germani care se vor stabili aici în viitor, adică. Meseriaşii și fermierii trebuie tratați cu decență. Cernăuţi, 26 martie 1803. Josef Vogel, comisar districtual”. De atunci, însă, nu a fost făcut niciun pas decisiv, pe parcursul a mai multor zeci de ani, pentru continuarea colonizării provinciei de către stat”[2].

În 24 octombrie 1802, „Inspectoratul bunurilor bucovinene de stat din Rădăuţi raporta că biroul în cauză a încheiat un aord, în baza cererii din august, cu producătorii de sticlă de masă Joh. Weber, Ant. Fuchs, cu care a convenit asupra fabricii de sticlă care urmează să fie construită la Fürsteuthal şi a locuinţelor pentru sticlari”[3], dar şi pentru constructorii Wenceslaus Feldigel, Franz Weber şi Franz Keller. Fiecare familie de stclar urma să primească gratuit câte o casă, câte un teren de grădină și câte două pajiști de câte jugăr, sticlarii şi zidarii urmând să primească salarii diferenţiate, dar şi câte o indemnizaţie de călătorie, care, de asemenea, diferea, de la 60 florini pentru muncitori, până la 30 florini pentru ucenici, dar acest avans pentru mutare urma să fie returnat eşalonat, în termen de 5 ani.

În fabrica de sticlă de la Fürstenthal, axată pe producţia de geamuri, la care lucrau, sub coordonarea maistrului geamgiu Sebastian Schuster, care, în 1803, se va muta la Marginea, apoi la Rădăuţi, sticlarii Wenzel Feldigel, Anton Fuchs, Joseph Gaschler, Matthias Gaschler, Franz Keller, Martin Stoiber, Franz Weber şi Johann Weber, a început să producă efectiv în vara anului 1803, cu o mulţime de dificultăţi. Mâna de muncă promisă şi aşteptată să vină din Boemia germană s-a răzgândit, ca şi maistrul sticlar Anton Aschenbrenner, din părţile Pragăi, care a refuzat să mai vină, deşi fratele său, Georg, era deja în Fürstenthal. Avansul călătorie părea să fie insuficient, dar, în cele din urmă, au acceptat să semneze contractul şi să încaseze avansurile sticlarii B. Schuster, din ţinutul Praga, maistrul sticlar Hauer din Frankenberg şi Albert Tremel din Cercul Pisek[4]. „O  Ordonanță a Inspectoratului de Domeniu aferent, din 12 aprilie 1804, stabilește că sticlarii Anton Aschenbrenner, Lorenz Kolberter și Andreas Fuchs din Boemia sunt angajaţi la Fürstenthaler Glashütte (Sticlăria din Voivodeasa). Vo primi câte o locuinţă (casă din lemn), vor utiliza gratuit lemnul de foc, vor avea în folosinţă trei jugări de teren agricol şi vor câştiga 30 coroane și 1 florin rata la casă. Toată lumea primește 60 de florini pentru călătorie și, la sosire, 100 flori, bani avansați cu garanţia unei rambursări eşalonate din câștiguri. Pentru fiecare pahar produs, primeau 21 kr. Pe de altă parte, aceștia trebuie să muncească câțiva ani pentru aceleași salarii, ca și alți lucrători de sticlă sau, dacă voiau să renunțe înainte de această dată, să anuleze îndemnizația de călătorie”[5].

1811: Potrivit registrul de evidenţă a pământurilor, în 1822, parcelele din Fürstenthal, dinspre Marginea, au fost folosite de lucrătorii fabricii de sticlă Jakob Stadler, Franz Bauer, Martin Bauer, Paul Fischer, Michael Weinfurter şi Christof Gaschler.

1836: După According to the assessment of November 2, 1836 these lands had been incorporated into the community of Mardzina in error, whereby it also happened that the Domain glass factory workers from the community of Mardzina were assessed a property tax on the basis of their rural-land tax-subtaxation sheet. 2 noiembrie 1836, aceste terenuri au fost încorporate în Marginea.

1855: Din cele 20 de familii, stabilite iniţial în casele de lemn din Fürstenthal, cu contracte de muncă din 24 octombrie 1802, se mai aflau acolo, în 1855, doar trei familii, şi anume Josef Gnad, Franz Geschwendner, care avea să plece în 1858, și Johann Wapowa[6].

1858: În July 26, 1858. 26 iulie 1858, prin „Protocolul privind statutul terenurilor în Fürstenthal”, se stabilea statutul juridic al domeniilor Fondului Religionar şi al parcelelor de teren aflate în proprietatea sticlarilor. Din protocol, se pot afla numele celor mai vechi membri ai comunităţii germane, precum Joseph Gnad, de 75 ani, şi Franz Geschwentner, de 69 ani, în 1858, amândoi invitaţi să facă parte din conducerea comunală. Ceilalţi germani, înşiruiţi în ordinea numerelor caselor şi ale terenurilor, aparţineau lui Jakob Schuster (de 16 ani, sticlar), Michel Hagel (de 11 ani), Martin Mühlhäuser (11 ani), Franz Weber (15 ani), Karl Gaschler 15 ani), Michel Stadler (14 ani), Jakob Gnad (2 ani), Iosif Stadler (30 ani), Simon Fischer  (zidar, de 30 ani), Joseph Weber (sticlar, de 24 ani), Johann Gaschler, Karl Gaschler (sticlar, de 35 ani), Johann Pongratz  (sticlar, de 25 ani), Friedrich Gaschler (sticlar, de 25 ani), Joseph Gaschler (sticlar, de 23 ani), Karl Gaschler (dulgher, de 7 ani), Ambros Weinfurter, Jakob Neumann (21 ani), Josef Feldigel (12 ani), Josef Stadler (geamgiu, de 25 ani), Jakob Gnad (22 ani), Karl Stadler (geamgiu, de 16 ani), Karl Kohlmann (sticlar, de 12 ani). Primii muncitori ai fabricii de sticlă au fost: Jakob Schuster, Franz Weber, Karl Gaschler cel Tânăr, Michel Stadler, Iosif Stadler cel Bătrân, Simon Fischer, Joseph Weber, Johann Gaschler, Karl Gaschler, Johann Pongratz, Friedrich Gaschler, Joseph Gaschler, Karl Gaschler, Ambros Weinfurter, Joseph Feldigel, Joseph Stadler şi Karl Stadler, dintre care Josef Weber şi Johann Pongratz[7].

1890: În 1890, comuna Fürstenthal avea 1.000 locuitori. Primar era Iohann Baumgarten, iar învăţători, la şcoala în care învăţase şi Iraclie Porumbescu, Iosif Hustyn şi Maria Bacinsca.

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Fürstenthal (româneşte Voivodeasa), comună rurală, districtul Rădăuţi, aşezată, în lungime, pe pârâul Voivodeasa, afluent al Suceviţei, între localităţile Margi­nea şi Suceviţa. Populaţia: 982 locuitori ger­mani romano-catolici. Este lângă drumul districtual Marginea-Suceviţa; are o şcoală primară germană şi o bise­rică romano-catolică. Colonie, întemeiată, la 1803, de numeroase familii germane, venite din Boemia aici, cu ocazia înfiinţării unei fabrici de sticlă, care arse în anul 1888 şi nu s-a mai reînfiinţat. În această localitate se află un monument comemorativ al vizitei făcute, în 1888, de ar­hiducele Rudolf al Austriei. Populaţia se ocupă în spe­cial cu exploatarea de pă­duri. Comuna posedă 123 hectare pământ arabil, 58 hectare fânaţuri, 7 hectare 50 ari grădini, 211 hectare izlaz, 175 hectare pădure. Se găsesc 88 cai, 262 vite cornute, 230 porci, 38 stupi. Fürstenthal, moşie, atenenţă a moşiei cu administraţie particulară Margi­nea, districtul Rădăuţi. Are 13 case şi 96 locuitori, cuprinzând pe lângă sine şi te­ritoriul numit Fabrica de sti­clă (Glashütle)”[8].

1914-1918: „Franz a lui Josef Pöllmann, din Voivodeasa, a participat la război şi ar fi căzut pe câmpul de luptă, în anul 1914, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea fratelui său, Josef a lui Josef Pöllmann, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[9].

1919: Din Comisiunea agrară de ocol Rădăuţi  făcea parte, ca Reprezentant al proprietarilor expropriaţi: „Valerian Mironovici, consilier silvic Voivodeasa”[10].

1920: „În registrul însoţirilor s-au introdus, la 30 August 1920, privitor la însoţirea „Spar- und Darlehensknssen-verein für Fürstenhal und die deutschen Einwohner von Margina reg. G. m. u. H. in Fürstenthal”, următoarele schimbări: membrii în direcţiune Ferdinand Stadler şi Ignatz Aschenbrenner ştersi; membrii în direcţiune Ru­dolf Pankratz ca preşedinte, Johann Gaschler ca vice­preşedinte, şi Sigmund Weber şi Gaschler Filip introduşi. / Tribunalul Suceava. Secţia II, la 30 Septemvrie 1920”[11].

1941: „Se publică mai jos lista Nr. 9[12], de gradele inferioare (trupă), morţi pentru patrie în actualul război, începând de la 22 iunie 1941, ora 24: Tomşa Ioan, soldat, ctg. 1941, cu ultimul domiciliu cunoscut în com. Voivodeasa, jud. Rădăuţi, mort la 17 iulie 1941”.

1942: Având în vedere dispoziţiunile art. 55 din legea pentru reorganizarea Centrului Naţional de Românizare Nr. 175, publicată în Monitorul Oficial Nr. 56 din 6 Martie 1942”, se aprobă „ratificarea angajării de personal temporar pentru administrarea, paza conservarea acestor bunuri (păduri, fabrici de cherestea, exploatări, materiale lemnoase etc.), personal numit şi angajat din Noemvrie 1940 şi până la 5 Martie 1942 inclusiv”[13]: Pomârlan Dumitru, paznic, bunul expropriat fabrica Adelştein, comuna Voivodeasa, judeţul Rădăuţi, salariul lunar 500 lei”.

1945: „Dl Iosif Filip Rossman, născut în comuna Voivodeasa, judeţul Rădăuţi, la 20 Februarie 1910, domiciliat în comuna Piscu-Sadova, judeţul Dolj, a facut cerere acestui minister, de a fi autorizat să schimbe numele său patronimic de Rossmann în acela de Roman, spre a se numi Iosif Filip Roman”[14].

1947: „Prin Decizia Nr. 11.761 din 14 Octomvrie 1947, următorul personal temporar din  administraţia centrală şi serviciile exterioare ale Oficiului Naţional al Colonizărilor, i se fixează, cu începere de la 15 August 1947, până la sfârşitul exerciţiului bugetar, diurnele lunare, specificate în dreptul fiecăruia: Chelba Adam, în funcţiunea de administrator de imobile, Putna, Gura Putnei şi Voivodeasa, cu o diurnă lunară de lei 1.500, plus accesoriile, Rădăuţi-Bucovina”[15].

Monumentul închinat Arhiducelui Rudolf, în 1886 – desen de Rudolf Bernt (1844-1914), amplasat la Voivodeasa

[1] Călători, XIX, I, pp. 779-783

[2] Kaindl, Raimund Friedrich, Das Ansiedlungswesen in der Bucovina, Innsbruck 1902, p. 22

[3] Kaindl, Raimund Friedrich, Das Ansiedlungswesen in der Bucovina, Innsbruck 1902, p. 360

[4] Kaindl, Raimund Friedrich, Das Ansiedlungswesen in der Bucovina, Innsbruck 1902, p. 364

[5] Ibidem

[6] Kaindl, Raimund Friedrich, Das Ansiedlungswesen in der Bucovina, Innsbruck 1902, p. 382

[7] Raimund Friedrich Kaindl,Das Ansiedlungswesen in der Bukowina seit der Besitzergreifung durch Österreich , Das Ansiedlungswesen in der Bucovina seit der durch Besitzergreifung Österreich,trans. Innsbruck: Verlag der Universitäts Wagner’schen-Buchhandlung, 1902, pp.. 535-537

[8] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 99

[9] Monitorul Bucovinei, Fascicula 19, Cernăuţi, 1 iulie nou 1921, pp. 244-254

[10] Monitorul Bucovinei, Fascicola 73, 13 octombrie nou 1919, pp. 1-8

[11] Monitorul Bucovinei, Fascicula 6, 21 februarie 1921, Supliment 61

[12] Monitorul Oficial, Nr. 202, 27 august 1941, pp. 5043 şi următoarele

[13] Monotorul Oficial, Nr. 154, 6 iulie 1942, pp. 5488 şi următoarele

[14] Monitorul Oficial, Nr. 203, 7 septembrie 1945, p. 7873

[15] Monitorul Oficial, Nr. 255, 4 noiembrie 1947, p. 9837