Poezia christică, la români: Moartea lui Iuda

Durer, Iisus sub cruce – Universul literar, 1927

*

Şi, aruncând argintii în templu, se depărtă, şi, mergând, se spânzură.

                                                                                            Matei 27. S.

 *

Sub cruce Domnu-şi înnoieşte truda

În drum spre Golgotha, bătut de bice;

Din răni şiroaie roşi-ncep să pice…

Departe, în grădină, plânge Iuda.

*

…Mai sus se-nalţă crucea suferinţii

Iar Golgotha de răcnete răsună…

Lumina zilei gata-i să apună,

Şi-n templu Iuda azvârli argintii.

*

Se-ntoarce iar pe căile căinţii

Şi-aleargă frânt de remuşcare…

Voind să pună capăt suferinţii,

*

În ştreang, în cea din urmă frământare,

Atârnă Iuda-n crengile grădinii…

Şi-n taina nopţii-l plânseră măslinii.

 *

Em. C. PASCULESCU-ORLEA

* 

(Universul literar, Anul XLIII, No. 17, 24 aprilie 1927, p. 258)