Pe noi ne reprezintă Mircea Diaconu. Pe voi?

Mircea Diaconu, expresia celui “ce gândeşte singur” (fotografia: www.cotidianul.ro)

*

Pierdusem speranţa că am mai putea ajunge, vreodată, o naţiune, când nici măcar popor nu izbutim să fim, dar s-a ivit Mircea Diaconu drept concreteţe, drept simbol şi drept expresie a celui “ce gândeşte singur”. Şi am văzut că suntem mulţi cei care, pentru că ni se oferise şansa de a proba că gândim singuri, am ieşit, duminică, din case şi am pus stăpânire peste oraşe. Nu-i vorbă, încă mai colcăiau pe străzi umbrele “electoratului captiv”, prostit cu chermeze folcloroase şi cu cioburi de sticlă colorată, dar noi, de regulă solitari, deşi indiscutabil şi solidari, păşeam pe umbre agale, aşa cum păşim şi pe celelalte deşeuri ale naturii. De pildă, peste deşeurile vegetaţiei, în toamnă. Peste frunzele uscate.

*

Prin Mircea Diaconu, s-a probat, duminică, 25 mai 2014, că suntem cu adevărat mulţi cei care formăm o naţiune. Ne lipsesc doar ocaziile solidarizante. De asta şi de aici, falsa impresie a lui Negruzzi (“proşti, dar mulţi!”) despre aparenta forţă a puhoaielor.

*

Nu ştiu cum am putea transforma şansa Mircea Diaconu în afirmarea naţiunii celor care gândesc singuri, deşi afirmarea aceasta s-a tot produs, de-a lungul veacurilor, prin ceea ce numim, de regulă şi mult prea comun, cultura română.

*

Pe noi, vreo trei sute de mii de români, ne reprezintă Mircea Diaconu. Dar pe voi, ceilalţi? Nevasta lui ponta? Nevasta lui antonescu? Şulfele udrei lui băsescu?…