pășește vremea leru-i ler

la bursa frunzelor pribeagă

prin startul fraged al căderii

ecourile învierii

în iarba ierbii se încheagă

de parcă s-ar dura o punte

menită noilor pășiri

din lumea bietei ispășiri

înspre înaltul unui munte,

oho, dar muntele-i departe

într-un înalt de neatins,

iar stelele în jur s-au stins

și-adorm în pagina de carte

să urce negura pe cer

în locul candelei umile,

pe când înșiruită-n file

pășește vremea leru-i ler