Mircea Pavelescu: Sărutul lui Iisus

Reverie de Paşti – Realitatea ilustrată, 1930

*

Era la cină Domnul cu ucenicii săi,

Toţi ascultau cu grijă poveţele divine,

Iar El, plimbându-şi leneş privirile senine,

Îi sfătuia să-ndrepte, să ierte pc cei răi.

 *

Cum noaptea se lăsase pe umedele văi,

Se mai vorbi de milă, de patimi, de ruşine,

De calea care duce spre cer şi către bine,

De alte înţelepte şi fericite căi.

 *

Se duse-apoi la Iuda şi pletele-i cărunte

Le mângâie o clipă îl sărută pe frunte,

Dar sărutarea-i rece ca fierul roş ardea,

 *

Apoi, văzând pe Iuda cum se îngălbenise,

Zâmbi Mântuitorul de spaima lui și zise:

„Te-a-nfricoşat sărutul? Mi-l vei înapoia!”.

 *

Mircea PAVELESCU

 *

(Universul literar, Anul XLII, No. 14, 4 aprilie 1926)