“Mareşalii” epocii staliniste Băsescu

         Adrian Năstase a fost şi a rămas unul dintre puţinii oameni de mare valoare, pe care i-a produs clasa politică românească. Un stat cerebral s-ar folosi de aptitudinile lui de netăgăduit, chiar dacă din poziţii mult inferioare celor pe deplin meritate.

         Habar nu am dacă a furat sau nu, pentru că nici o instanţă nu l-a condamnat pentru furt, ci pentru nişte cusături cu aţă albă pe poalele cămeşoiului marinăresc al lui Traian Băsescu.

         Într-un caz oarecum similar, Maxim Gorki se năpustise retoric peste Vladimir Ilici Lenin: “Îşi poate permite Rusia, acum, să-şi potcovească caii cu caiele dce aur?“.

         Dar România?

         Gigi Becali ispăşeşte, de fapt, o vinovăţie a Consiliului Superior de Apărare a Ţării, care îşi dăduse viza pentru schimbul suspect de terenuri, iar ministrul Babiuc şi generalul Cioflină, nici dacă ar fi vrut, nu se puteau pune de-a curmezişul.

         Aşa cum este, cu bune şi cu rele, Gigi Becali încă asigură pâinea zilnică pentru câteva mii de oameni, angajaţi ai firmelor sale. De actele lui de caritate putem face abstracţie, dar de salariaţi nu, în condiţiile în care nici Justiţia, nici Băsescu, nici Guvernul şi nici Parlamentul nu vor asigura locurile de muncă, aflate în pericol, odată cu întemniţarea lui Gigi Becali.

         Ponta caută investitori prin Asia, Băsescu pe la “Golden” nu mai ştiu cum, iar noi ne decimăm investitorii autohtoni. Cui foloseşte?

         Oare n-ar fi mai de folos dacă, în cazuri precum cel al lui Becali, statul şi-ar recupera, cu dobânzi de 200-300 %, banii pierduţi, investitorul urmând să primească pedepse cu suspendare şi cu straşnică supraveghere?