Lumina Învierii Lui Hristos

în mare taină am vestit copacii

prin solii mei, cobzarii cei bătrâni,

că pe cuprinsul milenarei Dacii

vor învia strămoşii prin români,

le arătam prin miticele strune

că-n ţara noastră numai oameni buni

au început de-o vreme să adune

din cerul nopţii veşnicii tăciuni,

iar mamele purtând pruncuţi la sâni

şi aure din Lună şi din Soare

de-a pururi au să fie la români

o închinare Sfintei lor Fecioare

şi că veni-va vremea când vor creşte

aceşti pruncuţi ca să ne dea de ştire

că-i timpul să ne-ntoarcem în poveste

şi să sorbim din nou din mântuire

şi-atunci prin case am văzut ştergare

cum culegeau doar stelele din pleoape,

iar Căile Lactee-ncăpătoare

se adunau prin preajmă mai aproape,

o, Doamne, fie să nu pierdem clipa

din răsăritul zilei luminos

în care ne-o atinge cu aripa

Lumina Învierii Lui Hristos!