IREVOCABILĂ: Mă retrag din proiectul "Zicălaşii"! | Dragusanul.ro

IREVOCABILĂ: Mă retrag din proiectul “Zicălaşii”!

Retragere Zicalasii

*

Timpul a făcut ce a vrut din mine, dar m-am obişnuit să-i înfrunt vremelnicii. Încrederea în oameni o moştenisem atavic, odată cu nevoia de a sluji, până la epuizare, memoria acestui neam şi spiritualitatea-i la fel de ignorată. Când a fost nevoie, m-am luat de piept cu toate mărimile vremii, care îmi îngrădeau dreptul meu de a fi un tenace slujitor al spiritualităţii româneşti. Am îmbătrânit, luptând, dar am rămas la fel de viguros în convingerile şi în bătăliile pe care le duc împotriva celor care nu le au, dar au funcţii. Am crezut şi în nevoia de dreptate, făcând, mereu şi mereu, cauza mea din necazurile altora. Mulţi s-au folosit şi încă se mai folosesc de mine ca de o armă tăioasă, dar nu mi-a păsat, deşi le citeam în suflete.

*

Oricui îi stau în faţă cu plăcere, gata de bătaie şi de arţag. Dar când, datorită naivei mele încrederi în oameni, mi se înfige un cuţit în spate, îmi piere zâmbetul. Iar de la tristeţe, până la dezgust, nu-i decât un fir de păianjen.

*

Nu vreau să spun mai mult. Însă mă retrag, definitiv şi irevocabil, şi din proiectul “Zicălaşii”, şi din secvenţa de fonotecare a muzicii vechi bucovinene. Îmi pare rău pentru băieţi, dar şi mai rău îmi pare pentru cei care m-au considerat fraier. Toţi sunt muzicieni muzicieni, iar Bucovina ar trebui să-i cuprindă lângă sufletul ei. Le datorează asta. Bucovina şi, în bună parte, şi eu, cel care a putut să asculte, datorită lor, respiraţiile străbunilor. Numai că asta nu schimbă nimic. Mi-am smuls cuţitul din spate, l-am aruncat cât colo şi am uitat. Eu uit, dar nu iert. Ca să nu fie nevoie să mă iert pe mine, nu am dreptul să mai fac vreun compromis. Şi nu-l fac. Să auzim numai de bine!…