În tăcute bolţi din veacuri doarme-n pace Voievodul
Suceava e avută-n turnuri / Ca muntele bogat în stânci
Sveltă ca un ram de nalbă
*
Pe podele de-alabastru
Joacă razele de-apus,
Şi gândirile s-au dus
Ca un stol de rândunele
În departele albastru;
N-are preţ acum, ca pleava,
Tot castelul de Suceava.
*
(T. Robeanu, Novela de Castel)
*
Pe-a voievozilor coroană
*
De creşte lemn pentru-a lor tron
Să-l sfarme vinetele fulgeri
Şi pergamentul cel slavon,
Întăritor de-atâtea smulgeri
Sub sticlă în muzeu să şadă
La molii şi-nvăţaţi spre pradă.
*
(T. Robeanu, Fantasie)
*
Cu soarele ce-apune roş / În a pădurilor tăcere
*
Un domn cu suflet de oţel
Se duce-n luptă sângeroasă,
Domniţa-n foişor la el
Gândeşte credincios şi coasă
Cu mâna ei de alabastru
Epitrahilu-n fir albastru.
*
(T. Robeanu, Fantasie)
*
“Eu aş veni ca să ascult / În miez de nopţi a ta visare”
*
Dar nu te-aş mai chema să vii
Pe căile de-argint de lună,
La cripta unde-ntr-un sicriu
Rod viermii gloria străbună,
La versurile-ţi triumfale
Să-nvie mortul Vodă-n zale,
*
Şi un strălucitor alai
S-aducă semnele domniei,
Cu barba albă ca un crai
Din basmele copilăriei,
Bătrânul domn să-nainteze
În tronul ţării să s-aşeze.
*
O, eu îl ştiu din multe nopţi
Ce am vegheat plecat pe pagini,
El sta în creierii necopţi
Ca cea mai dragă din imagini,
Ades am părăsit copile,
M-am dus la el în colb de file.
*
Dar azi, când în amurg aud
În melodie dulci confuzii
Cu ochiul de durere ud
V-aş plânge, tinere iluzii,
Căci toată-a voastră strălucire
A fost vedenie-n delire.
*
(T. Robeanu, Fantasie)