In Memoriam Romeo Calancea

Biserica “Naşterea Maicii Domnului” din Suceava

*

La demisolul Bisericii “Naşterea Maicii Domnului” din Suceava, în sala care poartă numele doctorului veterinar Dragoş Corlăţeanu, a avut loc, în urmă cu câteva ore, un eveniment cultural de excepţie: vernisajul unei expoziţii de pictură, cu lucrări ale regretatului pictor Romeo Calancea, şi un “remember” despre viaţa şi opera acestui fabulos personaj al Sucevei de odinioară. Nu personalitate, ci personaj (ceea ce înseamnă mai mult decât o personalitate), adică o operă vie, care există şi dincolo de creaţiile lui.

*

Evenimentul a fost organizat de către fiica pictorului, doamna Ungureanu, şi de către Doctorul în Istorie Viorel Vârlan, preotul paroh al Bisericii “Naşterea Maicii Domnului”, om de cultură spre care, de mulţi, mulţi ani, privesc şi cu admiraţie, şi cu respect, ba şi cu lumina sufletească pe care toţi o datorăm celor care ne tot aduc lumină. Au fost de faţă mai toţi preoţii cărturari ai oraşului, iubitori ai culturii şi creatori, toţi chemaţi acolo de spiritul aidoma unui zâmbet plin de viaţă, care se numeşte Romeo Calancea. Printre aceştia din urmă: Dr. Ioan Ieţcu, universitarul Vasile Demciuc, poetesa Viorica Petrovici, artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM, publicistul Tiberiu Avram, umoristul Constantin Horbovanu, tele… astrul Bobby Stroe (cu simpatie te-am numit aşa, Bobby), două fetiţe şi un băiat, care au cântat, curat şi proaspăt, muzică folk. Unii au şi vorbit, alţii doar şi-au curăţat sufletele cu lumină.

*

Şi i-am revăzut lucrările, şi l-am reîntâlnit pe Romeo Calancea. Pururi proaspăt, vesel şi pus pe şotii, dar practicând o oralitate inconfundabilă, din care am împrumutat mult în felul meu de a scrie proză sau jurnalism. Mai ales ironie şi simţul cuvintelor. Nici vorbă de pictură naivă în creaţia lui Romeo Calancea, ci doar un modernism cutezător, cu tuşe impresioniste şi expresioniste remarcabile, în ciuda faptului că, în acel odinioară în care a creat Romeo Calancea, posibilităţile noastre, ale românilor, de a răzbi spre contemporaneitatea culturii europene era aproape imposibilă. Dar cum va trebui să scriu o cronică a evenimentului, dar şi plastică, pentru “Monitorul de Suceava”, ediţia de sâmbătă, înlocuindu-l, din prietenia care ne uneşte, pe Tiberiu Cosovan, în neaşteptata şi nedreapta lui convalescenţă, nu o să vă spun mai multe, ci doar o să vă arăt câteva dintre lucrările lui Romeo Calancea, aşa cum le-am putut fotografia (unele tablouri nu s-au lăsat pozate de rudimentarul meu aparat), fără prelucrări şi fără decupaje.

*

*