în Colectiv îşi numără martirii | Dragusanul.ro

în Colectiv îşi numără martirii

Treptele toamnei

*

octombrie cu candele pe trepte

şi cu revolta ultimei lui zile

îţi bandajează sufletul, copile,

şi spulberă cruzimile nedrepte

pe ciobul frunzei – suflet oropsit

ce-şi caută cenuşa ca să-nvie,

dar milă nu există-n veşnicie,

iar veşnicia nu-i decât un mit

 *

care prelinge sânge şi dureri

în nenăscuţii prunci şi în părinţi

vânzându-i disperării pe arginţi

pe calea ce nu duce nicăieri,

iar când răsare cântecul şi cântă

şi când furişă-n suflete lumină

octombrie cu frunza lui se-nchină

şi parcă fără voie înspăimântă

 *

în rândurile neamului satirii

osificaţi în vremuri şi în spaţii

ce nu aud cum alte generaţii

în Colectiv îşi numără martirii