În căutarea unei coperte pentru cântecele despovărării

Coperta propusă de Victor Rusu, PIM şi Viorica

*

Multă bătaie de cap îmi dau cele două coperte (1 şi 4) pentru ultima mea carte de poezie, dedicată integral, în acrostih, prietenilor şi numită  “edecarii de umbre”, cartea aceasta fiind, în acelaşi timp, şi prima carte de poezie a lui Andi, “last confession / ultima confesiune”, dar amândouă grupate sub un acelaşi titlu, “cântecele despovărării”, carte care va fi lansată în 7 ianuarie 2015.

*

Andi îmi tot cere să nu-l pun pe el pe coperta 1, în vreme ce prietenii mei, Mihai Pânzaru-PIM şi Victor T. Rusu (care a conceput varianta cadru a respectivei coperte), văd limpede mesajul pe care vreau să-l transmit şi insistă  pe sugestia imaginii lui Andi cântând, deci împovărându-se cu cântecul de care eu urmează să mă despovărez.

*

Aseară, PIM, prezent la “joia tineretului” în doi, din “bârlogosul” (bâr – cuvânt mioritic, logos – rostire) meu personal, a insistat ca, la coperta de mai jos, pe care mi-o recomandă ca afiş, să schimb poza mea cu cea a poetului care am fost cândva.

*

Coperta propusă de PIM ca afiş

*

PIM îşi dorea să pun o anumită poză, pe coperta a 4-a, din vremea în care câştigam toate concursurile de poezie din ţară, aşa că am încercat şi varianta lui, oarecum stimulat de argumentul că un scriitor îşi alege fotografia (eu nu mi-am pus poza pe nici una dintre cele vreo optzeci şi ceva de cărţi publicate) care să-l reprezinte.

*

Coperta propusă de PIM

*

Lui Andi, când i-am trimis sugetia lui PIM, i-a plăcut, dar cu aceeaşi obiecţie: el pe coperta 4, eu pe 1 – ceea ce nici nu intră în discuţie.

*

Dimineaţă, la cafea, nevastă-mea, Viorica, martor tăcut şi aparent dezinteresat la disputele de aseară, mi-a sugerat să folosesc fotografia altei vârste, alături de cea a lui Andi (pe fundal, eu) la coperta 1, şi fotografia recentă, făcută de Tiberiu Cosovan, pe coperta 4, pe fotografia aceasta “citindu-se” limpede părerea mea şi despre poezia şi muzica lui Andi, dar şi despre propria-mi poezie, scrisă de lungul deceniilor.

*

Am operat modificarea şi, deocamdată, îmi place. Toată lumea este împotriva unei coperte color, care nu s-ar potrivi cu statutul nostru de edecari conştienţi de umbre. Conştienţi, pentru că noi ştim că înţelepciunea sanscrită susţinea că “Sinele particular şi Sinele universal locuiesc, împreună, în grota inimii, precum umbra şi lumina”, iar “iniţierile în peşteră” (ulterior platoniciene) fac parte din felul nostru de a trăi. Dar voi, cei cărora v-am dedicat poeme, ce copertă preferaţi, dintre toate cele prezentate până acum, şi pe care le reiau, pentru a vi le reaminti?

*

Prima machetă

*

A doua machetă