hai, robilor, ursiți-vă stăpânii!

Desen de Nicolae Crasi

*

sunt zile grele, când samsarii clipei

cu ghearele-și dispută România,

iar cerul plâns cu marginea aripei

îi logodește veșnic cu pustia,

dar tot aș vrea să fug, să nu mai văd

cu câtă disperare iar românii

își vor sorti pe patru ani stăpânii,

votând inconștienți pentru prăpăd,

 *

chiar dacă cerul plânge ostenit

de parcă-ar lărima în el străbunii,

samsarii clipei ne-au ademenit

și capturează, cetluind în funii

și viitorul pruncilor din noi,

ce sunt prădați, acuma și aici,

de lașitatea noastră de complici,

de resemnați istoric cu nevoi,

 *

zadarnic plouă, deci, fiindcă românii

nu dau vreun semn vremelnic de trezire,

deși din cer s-aude o scrâșnire:

hai, robilor, ursiți-vă stăpânii!