Gavril Rotică: Strofe din cătun

Gavril Rotică, în Almanahul SSR 1912

„Noapte grea și vânt afară

Și-alt opaiț nu-i în sat;

Fată harnică, primește

Un drumeț întârziat!”.

„Milă mi-e, drumeț, de tine

Și-aud vântul prin grădini,

Dară mama nu-i acasă

Și nu pot primi străini”.

„Fata mamii-ascultătoare,

În grădina cea cu flori

Ieși, că-ți fură o vecină

Cei mai mândri-ai tăi bujori!”.

„Lasă, lasă să mi-i fure;

Alți bujori vor crește-n loc.

Dar de-mi fură vreun hoț ochii,

Mi-a furat și-al meu noroc”.

„La portiță-n drum dușmance

Toarnă vrăji pe la țâțâni;

Fata mamii cea cuminte,

Ieși și drumul dă la câini!”.

„Lasă, lasă să vrăjească;

Nu le-ajută Dumnezeu.

Dar de-mi fură vreun hoț mintea,

Fără minte ce fac eu?”.

„Garofiță, mândră fată,

Lasă spornicul tău fus;

Un inel scump de mireasă

Pentru deget ți-am adus!”.

„Trandafir frumos, bădiță,

Vino, vino; te-am dorit

Și-s acasă singurică,

Cum e bine de iubit”.

(Luceafărul, Nrul 23, 1908, p. 549)